Vacanta in Turcia - Olympos, Myra si Chimera

Olympos e unul din locurile unde trebuie sa ajungi macar o data in viata.

Munte si mare, atmosfera boema, oameni foarte amabili, case in copaci (treehouses), mancare delicioasa, terase cu divan, party all night sau liniste deplina, toate in acelasi loc.



Am mers la Olympos "sa cercetam" zona, pentru ca apoi sa ne intrebam de ce n-am venit aici de la bun inceput.

Bineinteles ca a doua zi am facut check-out de la JoSiTo si ne-am mutat in Olympos, la Kadir's Tree Houses.

Am luat o camera dubla, cu baie la camera, cu mic dejun si cina pentru 40 euro/zi. Casutele sunt de lemn, foarte colorate si pline de viata. La fel si oamenii.



In spatele complexului sunt cateva trasee usoare, la Kadir organizandu-se si cursuri de escalada.

E un loc foarte vesel, desprins parca dintr-o poveste. Pe casute sunt tot felul de desene si mesaje: "I came, I saw, I stayed...and stayed...and stayed...". N-am putut sa stam mai mult de 4 nopti anul asta, dar o sa ne intoarcem curand.



Kadir e probabil cea mai draguta pensiune din Olympos, dar sunt si cateva dezavantaje: la 00:00 incepe discoteca, care tine pana dimineata. Daca aveti probleme cu galagia, nu e cazul sa stati aici. Un alt minus il constituie cina: vegetariana; practic niste boscheti in farfurie.

Le-am rezolvat pe amandoua si dupa doua nopti ne-am mutat la Turkman Treehouses. Aici o camera costa 30 euro/noapte cu mic dejun si cina, AC, baie la camera si balcon. Si la cina primesti mancare, nu tufisuri.

Probabil ca data viitoare o sa ne cazam la Turkman, si o sa mergem la bere si disco la Kadir. Ceea ce va recomandam si dvs.



Am catarat la doua sectoare: Cennet, un perete vertical impresionant, deasupra marii si Horguc, cu coloane si surplomba, trasee destule si variate.

La Cennet se urca aprox. 15 min de pe plaja si auzi valurile in timp ce te cateri. Ne-am intalnit aici cu unul din autorii ghidului de catarat: a fost foarte amabil si dornic sa ne dea informatii referitoare la trasee si zona in general.

Horguc e fix langa drumul principal din Olympos, faleza e impartita in 3 sectoare, cu trasee intre 6a si 8b+, are forme impresionante si e surplombanta.

Sa nu uitam ca oamenii vin aici in primul rand pentru mare. In prima zi Ioni si Cristi au mers la faleza verticala si s-au declarat vrajiti de loc, iar eu si Oana ne-am balacit si-am stat la o barfa.

In restul zilelor am mers la catarat dimineata si seara si ne rugam sa bata un pic vantul, pentru ca la pranz sa facem o baie, sa mancam gozleme si sa ne ascundem de soare pe vreun divan.

Ca sa ajungi pe plaja, se plateste un bilet de intrare de 3 lire pe zi sau 5 lire pe saptamana, asta pentru ca intre sat si plaja sunt niste ruine.

De mentionat ca aici se practica si deep water solo. Totodata, la pensiuni se organizeaza tot felul de excursii in zona.

Am incercat multe terase din Olympos: mai peste tot gasesti gozleme si kokureci (o specialitate din carne de miel cu cascaval), pide, etc.

Ce mai e de zis? Am fumat narghilea, am mers la un bar unde se canta live (si bine!), am cumparat cateva lucruri ca amintire.

In Olympos se gasesc cateva magazine cu bijuterii handmade, magazine alimentare, 2-3 buticuri cu lucruri de plaja iar la Kadir se vand si articole de catarat. Nu va asteptati sa gasiti Dolce and Gabbana, nu e cazul. Locul ne-a amintit cumva de Vama Veche, si totusi aici e mult mai fain.



Nu stiu daca am mers noi in extra sezon sau asa e mereu, dar nu era aglomerat, puteai sa respiri.

Am mai mers la masaj (30 euro ora), bai cu namol, piscina si sauna.



In una din zile am mers la ruinele din Myra, localizate la 2 kilometri nord de Demre, pe soaseaua Finike - Kas.

Fosta capitala a Uniunii Lyciene si unul dintre cele sase mai importante orase lyciene - inca din Evul Mediu, orasul Myra are un trecut destul de tumultos, cazut prada atacurilor romane, elene si arabe.

Relicvele arheologice scoase la lumina (monede si impresionante morminte sculptate in munte ce se aseamana cu niste bordeie sapate in peretele stancii) sunt dovada faptului ca orasul si-a inceput existenta in istorie incepand cu sfarsitul secolului al 4-lea si inceputul secolului al 5-lea, inainte de Hristos.



Renumit pentru impresionanta si foarte bine conservata colectie lyciana de morminte sapate in stanca, ori pentru amfiteatrul impozant ce dateaza din secolul al 2-lea, la inceputuri, prosperul oras al Myrei se gasea asezat pe o colina pentru ca mai tarziu sa se intinda catre poalele dealului, lucru care, pe de o parte a ajutat la imbunatatirea comertului maritim, iar, pe de alta a atras dupa sine raidurile piratilor care amenintau sa lase orasul parasit.



In zilele noastre, amfiteatrul serveste drept muzeu, si, dat fiind ca majoritatea scaunelor sunt inca neatinse de trecerea timpului, teatrul isi deschide portile pentru iubitorii de opera care, in luna iunie a fiecarui an, vin sa se bucure de festivalul de muzica tinut aici.

Pe drumul de intoarcere catre Olympos am gasit multe golfulete si plaje izolate, unde cu siguranta o sa ajungem data viitoare. La unele poti sa cobori din sosea, la altele se poate ajunge cu barca sau facand rapel.

In alta zi am mers sa vedem flacarile de la Chimera. Din Olympos sunt 11 km pana la soseaua principala, apoi se face dreapta in directia Antalya si imediat dreapta spre Cirali.

Ca o paranteza, pe drum erau niste faleze impresionante.

Chimera e de asemenea o arie protejata si se plateste intrare 3 lire. E indicat sa aveti pantofi sport in picioare pentru ca pana la flacari se urca cam 30 min.

Chimera referinta un fenomen natural de exceptie: flacarile sunt permanente si au alimentat de-a lungul secolelor numerose legende cu balauri si demoni, nascand in antichitate mitul Himerei.