Kalymnos, a doua oara

Am mers gashca mare de data asta. Pe langa mine, au mai mers Ioni, Laur, Zuzu, Doru, Alex, Dani, Posto, Dan. Ne-am decis sa luam bilete de avion prin Olympics Airlines. Pretul unui bilet a fost in jur de 270 euro, cu mentiunea ca daca ne trezeam mai devreme, puteam gasi si cu 220 euro, poate chiar mai putin.

Au mai fost patru romani acolo, veniti cu masina pentru doar o saptamana, din care trei sau patru zile petrecute pe drum, multa oboseala si costuri destul de mari. Ei au ales varianta Bucuresti - Bodrum, apoi ferry Bodrum - Kos, respectiv ferry Kos - Kalymnos. Pe langa benzina, se adauga costurile ferry-urilor.

Numai masina pentru ferry-ul Bodrum - Kos e 100 euro. Am luat si eu in calcul varianta masina, si daca in masina sunt patru oameni, fiecare ajunge sa plateasca cam 170 euro. Daca nu se lasa cu amenzi.


As concluziona ca avionul mi se pare cea mai buna solutie. Bineinteles, varianta cea mai ok e alegerea unui charter Bucuresti - Kos. Din pacate, charter-ul este o optiune doar pana pe 1 octombrie.




Noi a trebuit sa luam bilete pana in Kos, sa luam apoi bus-ul (1,5 euro) pana in Mastihari (port in insula Kos), de unde am luat ferry-ul (6 euro) pana in Pothia (capitala insulei Kalymnos). Din Pothia trebuie iarasi luat bus-ul (1,5 euro) pana in Masouri, unde ne-am cazat. Exista si varianta taxi, de la aeroport in Mastihari costa 20 euro, iar din Pothia in Masouri, 10-12 euro.



Din Pothia se poate cumpara peste proaspat, la fel si fructe de mare. Informativ, 1 kg de sepie e in jur de 7 euro. Initial ne-am entuziasmat, am zis ca o sa gatim. Dar am sfarsit prin a iesi la restaurantele din Masouri sau Myrthies. Un fel principal pleaca de la 7-8 euro, chiar mai putin pentru o salata (in jur de 5 euro).

As recomanda restaurantele Arhipelagos (unde pe langa mancare excelenta, se ofera si gogosi cu miere si scortisoara si ouzo din partea casei), si Prego, unde, pe langa specializati grecesti, am incercat si paste sau alte specialitati italienesti.

Restaurante pescaresti mai sunt in Myrties, langa port, unde se mananca foarte bine. Daca va plac frunctele de mare, va recomand sepie umpluta cu feta, la gratar. Kalymnian Salad merita iarasi incercata. Contine si bucati de paine de casa, cu seminte.

In Pothia am vazut pescari care veneau pe la mese cu peste proaspat. Am asistat la un mic joc: pescarul vine la mai multe mese, strange bani de la localnici (in cazul de fata, 5 euro/om de la 5 oameni), apoi dau cu zarul. Cine are mana buna, ia pestele. Mi s-a parut dragut.

Eu as fi vrut sa plec pe mai multe insule din jur in zilele de pauza. Din pacate, ferry-urile au intrat pe programul de iarna, asta insemnand ca s-au rarit semnificativ.

A trebuit sa ma multumesc cu o plimbare prin orasul Kos de pe insula cu acelasi nume si inca un tur al insulei Telendos. La Kos se ajunge cu bus-ul din Masouri pana in Pothia, apoi ferry pana in Mastihari sau pana in Kos daca nu mergeti in extrasezon. Din Mastihari se ia din nou bus-ul catre orasul Kos.

Telendos e insula care se vede in toate pozele. Acum aproape 3 ani nu era mai nimic acolo, acum au rasarit pensiuni, restaurante si 2 magazine de suveniruri. Cu toate astea, e foarte linistita. In ultima vreme s-au batut multe trasee aici; daca vrei sa cateri cateva zile pe Telendos si in acelasi timp sa ai parte de liniste, aici e locul.

Am dat de cateva plaje ferite de ochii lumii, mici si incantatoare. Barca din Kalymnos in Telendos e numai 2 euro/un drum.

M-a amuzat un magazin de suveniruri de pe Telendos. Nu vindea nimeni, era doar un carton pe care scria "Alegeti ce vreti si lasati banii".

Cum am spus mai sus, nu prea am avut prea multe posibilitati de plecare de pe insula, asa ca am ales sa exploram tot ce se poate aici. Am inchirat o masina (25, 30 euro/zi, in functie de numarul de zile) si am mers in Vathy, o localitate simpatica cu un golf incantator. Credeam ca in locul ala uitat de lume, preturile sunt foarte mici la restaurante. Dar...sunt un pic mai mari ca in Masouri.

Am aflat si de ce: arata atat de bine, incat multe yacht-uri ancoreaza acolo. In afara de portul in dulcele stil grecesc, puteti merge la deep water solo. Localitatea in sine e mica, cu livezi de portocali, lamai sau maslini, iar strazile sunt atat de inguste, incat ne intrebam daca avem loc sa trecem cu masina prin unele locuri.

In alta zi am mers la Chora Castro. Vorbim de o localitate (sau mai bine zis, ce a ramas din ea), care poate fi vazuta in drumul spre Masouri, cum pleci din Pothia.

Daca nu va pasioneaza ruinele si istoria, merita mers acolo, fie si numai pentru privelistea din varful dealului. Si localitatea Chora, aflata la baza dealului, merita vazuta.

La mare la bulgari

Aveam un chef nebun de mare, care n-a disparut dupa 3 zile pe litoralul bulgaresc, dimpotriva, e mai accentuat.

E adevarat ca litoralul bulgaresc nu e raiul pe pamant, e adevarat ca preturile la mancare in unele statiuni sunt de 3-4 ori mai mari ca in Veliko si portiile mult mai mici, dar partea buna e ca tot mai gasesti colturi uitate parca de lume, fasii de plaja unde nu e nimeni…



Am plecat din Bucuresti cu destinatia Varna. Am ales traseul Bucuresti – Ruse – Shumen – Varna. Vorbim de 270 km, din care 60 prin Romania. De la Shumen la Varna e autostrada, relativ buna, pe alocuri foarte peticita, dar tot autostrada.

In Varna ne-am cazat o noapte la un hotel foarte aproape de plaja, cu 70 BGN/noapte. Din cate am vazut, Varna e un fel de Constanta. Preturile la bodega sunt mai mici ca in Golden Sands. Mai toate hotelurile erau pline, asa ca am cautat ceva pana sa gasim ceva liber.

Sambata am facut plaja si baie la Varna, pentru ca dupa-amiaza sa plecam inspre Wonderful Rocks (Chudnite Skali), pe drumul inspre Romania. De la Varna am mers inspre Shumen si am iesit de pe autostrada la semnul de Provadia. Stancile se afla in apropiere de satul Asparuhovo.

Ce sa spun, am avut cam aceeasi impresie ca la Sohodol: zona superba, dar pacat de cocalarii care vin aici…

Plin de gunoaie, mirosea a hoit, masini si gratare fix in chei. Am vazut si cativa straini din tari mai civilizate; daca noua ne-a lasat un gust amar, ma gandeam ce parere or avea oamenii aia.



Ne-am continuat drumul inspre zona de catarat, la numai 5 minute de mers pe jos de Chudnite Skali. Situatia s-a schimbat brusc in bine. S-a facut liniste, au disparut gunoaiele; probabil cocalarii nu au descoperit inca locul, sau poate pur si simplu e un mare efort sa mergi pe jos.

Sper sa ramana asa!

Sunt destul de multe trasee aici, iar stanca e altfel decat am vazut eu pana acum. Exceptand cele 40 grade la umbra, a fost chiar o zi reusita.

De mentionat ca fix langa faleza e un camp inconjurat de o padurice, unde se poate dormi cu cortul. Faleza surplombeaza, asa ca se poate catara si pe ploaie. La fel cum se poate catara cel putin dupa ora 13:00 (cand am ajuns noi), fiind umbra pe toate traseele.

Nu prea eram decisi ce vrem sa facem, unde sa dormim, asa ca am ajuns la Varna. Am mancat linistiti cate o paella, dupa care la 00:00 am plecat inspre Tyulenovo.

Nu aveam mai deloc plan de acasa, dar fiind doar doi in masina, a fost simplu de decis pe loc.



A plouat cu tunete si fulgere pe drum, pe la Balchik am nimerit pe un drum foarte rupt, unde am pierdut jumatate de ora. In fine, ultimii opt km pana la Tyulenovo i-am facut pe un drum plin de gropi; cred ca masina mea o sa intre urgent in service.

Daca ajungeti acolo, sub nici o forma sa nu va luati dupa primul semn de Tyulenovo, daca veniti dinspre Varna. Era ora 02:00, mergeam cu 5-10 km/h (fara gluma, cand prindeam 10 km/h, era sarbatoare) si ascultam teatru radiofonic in bulgareasca.

Erau 30 grade si la radio au ales sa difuzeze piesa “All I want for Christmas is you”… Aventura, nu gluma.

Stiam ca mai sunt si alti cunoscuti la Tyulenovo, dar nu stiam exact unde e locul de cort. Am mai trecut pe aici acum doi ani, dar nu stiam de locul de deep water solo.

Intr-un final i-am gasit; probabil i-am si trezit pana am pus cortul la lumina farurilor.

Prima jumatate din ziua de duminica am petrecut-o la Tyulenovo. Am luat micul dejun pe faleza, dupa care am mers la locul de slackline. Lume buluc; ma tem ca deja a aflat prea multa lume de locul ala.



Am mers apoi la o plaja retrasa, un golf cu apa linistita si foarte calda. Am plecat de aici ca sa vedem totusi si plaja de la Shabla. Nu e tocmai retrasa, in sensul ca era ceva lume acolo, insa sub nici o forma nu te calci cu altii in picioare.

Din punctul de vedere al aglomeratiei, e mai mult decat decent. In schimb, daca vrei terase si restaurant, e o problema.

Sunt cateva terase unde n-am indraznit sa mancam. Pareau in paragina. Dar partea asta nici nu ne-a interesat, e asa frumos si liniste acolo, incat ar fi fost frumos sa nu existe nici macar un chiosc.



Seara am mers putin in Vama Veche. Eram foarte aproape de granita si am zis sa mergem sa-l salutam pe Marius. Aglomeratie mare, iar muzica se auzea din toate partile.

Ne-am asezat la o terasa unde ni s-a promis un peste de 200 de grame, care avea maxim 100 si pentru care am platit 27 RON.

Iar marea…ce sa zic…un morman de alge si pe plaja si in apa. Zau ca nu inteleg cum la bulgari, la numai cativa kilometri de Vama Veche, nu e nici urma de alga.



Ne-am intors la Tyulenovo pentru inca o noapte la cort. Cum am ramas doar noi doi, era liniste deplina. Am redescoperit ce placut e sa zaci si sa te uiti la stele.

Cand eram mica, bunicii scoteau vara un pat afara si stateam pana noaptea tarziu sa privim stelele. Sunt niste amintiri tare placute, pe care parca le-am retrait.



Luni am mers prin Golden Sands. Am sesizat ca preturile la mancare (la restaurant) sunt cam piperate. Am rasfoit cateva meniuri (asezate la intrarea in restaurant) si am sesizat ca preturile pentru o portie de mancare cu pui sunt in jur de 25 leva (50 RON). Portii care nu se compara cu cele din Veliko sub nici o forma, daca ma gandesc la cantitate.

Daca in Veliko o portie imensa de pui costa in jur de 10 leva, aici cu aceeasi bani iei maxim o sala medie. Asadar, s-a cam dus vremea cand litoralul bulgaresc era ieftin.



Inca e ieftin sa iei pachete. Cazare plus masa. Am vazut oferte foarte avantajoase la agentiile de turism. Insa daca platesti separat cate 70-80 leva pe noapte, chiar peste 100 leva la hotel 4-5 stele, si inca 70-80 leva/zi mancare la restaurant, nu mai e deloc ieftin.

Golden Sands e echivalentul romanesc al vestitei Mamaia. Baruri, restaurante, hoteluri, magazine. Evident, aglomeratie pe plaja. Dar cumva, si aici au reusit sa scape de alge. Jos palaria.



Tot duminica, ne-am facut timp pentru castelul din Balcic. Eu mai fusesem acolo, dar nu m-a deranjat deloc sa-l revad.

Regina Maria s-a indragostit de oras, iar in 1925 a inceput constructia acestui castel. Este mai degraba o vila cocheta, a carei constructie a fost terminata in 1936.

Regina Maria, nascuta Marie Alexandra Victoria, s-a casatorit cu printul Ferdinand de Hohenzollern, mostenitor al tronului Romaniei, in 1892.

Maria a devenit regina in 1914 si a inceput un turneu de promovare a Romaniei in lume. Datorita actiunilor din Primul Razboi Mondial, cand a ajutat soldatii aflati pe front, a fost foarte iubita si respectata de poporul roman.

Desi rolul femeilor in politica era redus, Regina Maria a fost sfetnicul regelui Ferdinand pana la moartea acestuia în 1927. Ferdinand a izolat-o complet pe regina, care s-a retras din viata publica pană la moartea ei, in 1938.

A fost legata sufleteste de doua locuri: Balcic si Bran. "Balcicul si Branul sunt casele mele de vis, inima mea", spunea Regina Maria.



In 1940, Cadrilaterul revine din nou Bulgariei, iar inima Reginei Maria a fost luata din Balcic si dusa in Bran. Inima reginei se afla intr-o caseta de argint, aflata la randul ei intr-o caseta de aur, incrustata cu pietre pretioase.

Plimbare prin Olanda

Scriu in continuarea vacantei in Belgia - Franta - Olanda.

"Sediul central" al excursiei a fost Bruxelles. Energica cum sunt, am scanat repede tot ce se putea vedea in apropiere de Bruxelles. Asa am ajuns in ... Olanda.



Daca ar trebui sa spun repede primele cuvinte care imi vin in minte cand ma gandesc la Olanda, probabil as zice: aer curat, verdeata, vaci, gouda, flori, canale. Nu stiu daca voua va suna bine, dar va asigur ca e o tara minunata!

Acum doi ani am trecut prin Amsterdam. Nu pot sa zic ca m-a dat pe spate; atunci m-am gandit ca poate au fost de vina vremea si diferenta de temperatura: veneam din Mexic, de la 35 grade, la 10 grade, in Amsterdam ...

Insa acum am prins tot vreme urata, ploaie, frig ... si totusi am pretuit fiecare minut petrecut aici.



Singura concluzie la care pot sa ajung e ca Amsterdam, si in general locurile prea populate, ma obosesc. De obicei turistii strica locul; asta e realitatea.

Dupa ce am colindat aiurea cu masina prin Olanda, prin locuri mai putin vizitate de turisti, am ajuns la concluzia ca Amsterdam e probabil partea cea mai urata din Olanda.

Da, bine, n-am colindat chiar fara scop. Am dat un search pe google si am aflat ca la Alkmaar e cea mai celebra piata de branza din Europa (Cheese Market).

Bineinteles ca o devoratoare de branzeturi nu putea sa piarda asa ceva. Am citit ca piata e deschisa in fiecare vineri, pana la ora 13:00, ca vin multi producatori de branzeturi, ca fiecare echipa de producatori se imbraca altfel, in costume populare, etc.

Am ajuns la timp ca sa vedem o parte din spectacolul oferit de ei si sa ascultam si procesul de fabricatie al goudei.

La vanzare erau multe branzeturi; eu am ales gouda cu nuci si branza de capra. Pretul pentru 600g: 5-6 euro.

Ne-am plimbat prin Alkmaar si spre surprinderea noastra, orasul ofera mai mult decat ... piata de branza. Si aici sunt destui turisti, dar sub nici o forma nu se compara cu aglomeratia sufocanta din Amsterdam.

Pe lista de orase de vizitat se mai aflau Volendam si Muiden. In drum spre Volendam, am trecut prin niste sate/orase atat de simpatice, ca aproape nu mai conta ce cautam. Era frumos ce gasisem, si cu asta basta.

Olandezii imi par oameni preocupati de frumos. Cred ca niciunde nu am vazut atata atentie pentru detalii, atatea gradini meticulos aranjate, atatea flori, etc etc etc.

Oraselele sunt impanzite de canale, care vin la pachet cu rate, gaste si multe alte specii de pasari.

Oricat de pueril ar suna, ne-am oprit de multe ori pe drum sa admiram ... vaci, mori de vant de lemn, sau pur si simplu case pline de flori.

In scurta noastra vizita am mai trecut pe la cateva castele foarte dragute: Kasteel De Haar, Kasteel Ammersoyen, Heeswijk Castle, Kasteel Henkenshage.

Nu sunt asa impunatoare ca alte castele, dar au un farmec aparte. Sunt simpatice si "altfel", la fel ca tot ce am vazut prin Olanda.

Inchei prin a spune ca in afara de vreme, am petrecut o zi superba prin Olanda. Iesirea asta m-a binedispus si m-a facut sa imi promit ca o sa ma intorc candva aici.