Alsacia, un taram de basm

Acum ceva vreme am primit un email cu poze din Alsacia. Pozele pareau ireale, iar locul parca desprins din basme. Mi-am zis atunci ca trebuie sa ajung candva acolo. Si cum din Bruxelles in Strasbourg nu sunt "decat" 300 km, am zis ca e o ocazie numai buna sa ajung acolo.

Asa ca am inchiriat o masina de la Sixt, un Golf 6 aproape nou, cu 217 euro/8 zile. Toate bune si frumoase, numai ca am returnat masina cu aprox 1/4 din rezervor. Nu ni s-a spus ca trebuia sa fie rezervorul plin, si in loc sa platim 50 euro benzina, ne-au taxat in plus cu 105 euro. Asa ca mare grija cu cititul contractelor.

Alsacia este o regiune situata in N-E Frantei, avand o populatie de 1,815,488 locuitori.
Capitala politica, economica si culturala, precum si cel mai mare oras din Alsacia este Strasbourg. Deoarece multe organizatii internationale isi au sediul in acest oras, Alsacia este din punct de vedere politic una din cele mai importante regiuni din UE.

Din punct de vedere istoric, regiunea a facut parte din Sfantul Imperiu Roman. A fost anexata Frantei in sec 17 sub conducerea regilor Louis XIII si Louis XIV. Alsacia a facut parte alternativ din Germania si Franta, de unde se explica si faptul ca localnicii vorbesc atat franceza, dar si germana.

Desi limba "istorica" este alsaciana, o limba germanica, astazi majoritatea localnicilor vorbesc franceza. Aproximativ 39% din adulti si 10% din copii vorbesc fluent alsaciana.

Ne-am cazat in localitatea Saverne (primele patru poze), la un fel de pensiune. Pentru 40 euro/noapte am primit o camera simpatica cu bucatarie, TV, mic dejun si gazde foarte dragute. Am sesizat ca localnicii nu vorbesc deloc engleza; asadar cunostintele de franceza sau germana sunt necesare.

In ciuda distrugerilor suferite in urma razboaielor dintre Franta si Germania, Alsacia este vestita pentru satele pitoresti, minunatele castele si biserici, farmecul celor trei orase mari, precum si frumusetile naturale ale muntilor Vosgi.

Daca ajungeti aici si aveti doar cateva zile la dispozitie, recomand orasele Colmar si Strasbourg, Château du Haut Kœnigsbourg, precum si plimbari in natura. Langa Saverne, de exemplu, sunt multe trasee turistice, iar padurea este deosebita.

Strasbourg este al saptelea oras al Frantei dupa numarul de locuitori si unul dintre cele mai importante din punct de vedere economic.

Orasul adaposteste sediile mai multor organizatii internationale: Consiliul Europei din 1949, Parlamentul European din 1992 si Curtea Europeana a Drepturilor Omului din 1998. Totodata, Strasbourg este cunoscuta ca si capitala Europei.

Este un oras bicultural, granita cu Germania aflandu-se in imediata vecinatate. Strasbourg a devenit practic simbolul reconcilierii dintre Franta si Germania.

Orasul dezvaluie o mostenire arhitecturala remarcabila, intregul sau centru intrand in patrimoniul Unesco din 1988. Cele mai importante obiective turistice sunt Catedrala Notre-Dame de Strasbourg si cartierul Petite France.

Minunata Catedrala Notre-Dame de Strasbourg este o opera de arta reprezentativa pentru stilul gotic. Constructia a inceput in anul 1015.

Petite France este cel mai pitoresc cartier din Strasbourg. Aici traiau candva pescari; acum multe din casele construite langa reteaua de canale adapostesc restaurante.

Casele au fost construite in secolele XVI si XVII, sunt ornate cu lemn (half-timbered houses) si au un farmec aparte. De fapt acest tip de casa este intalnit in toata regiunea.

In drum spre castel se pot observa sate absolut incantatoare, cu case vesele, pline de flori la fereste si gradini meticulos aranjate.

Alsacia mai este vestita pentru vinurile sale (Route des Vins d'Alsace: 170 km de la Marlenheim la Thann). Asa ca ne-am oprit intr-un sat sa degustam si achizitionam vin direct de la producator. Nu ma pricep la vinuri, dar pana si eu am realizat ca am gustat ceva deosebit.

Pe langa vin in sine, totul arata impecabil: casa care adapostea vinaria, curtea, metoda de prezentare, la care se adauga amabilitatea proprietarilor.

Château du Haut Kœnigsbourg este unul dintre cele mai vizitate monumente din Franta, primind aprox. 550,000 turisti anual. Castelul a fost construit in secolul XII de catre dinastia Hohenstaufen. Se afla la altitudinea de 800 metri, oferind astfel o priveliste incantatoare asupra regiunii.

In secolul XV, castelul a intrat in posesia casei Habsbourg, fiind reconstruit, marit si echipat cu un sistem defensiv modern. Acest sistem de aparare a cedat, castelul fiind incendiat in mai multe randuri.

In 1899, castelul este oferit imparatului Guillaume II, care a decis restaurarea acestuia. Lucrarile, care au avut loc intre 1900 si 1908, au pastrat farmecul fortaretei din Epoca Medievala. Din 1993 este declarat oficial monument istoric.

Alsacia este totodata principala regiune producatoare de bere a Frantei . Marcile de bere produse aici sunt Fischer, Karlsbräu, Kronenbourg si Heineken International.

Bucataria alsaciana are puternice influence nemtesti si foloseste foarte mult porc, in diferite forme. Felurile de mancare traditionale sunt: baeckeoffe, flammekueche (in franceza: tarte flambée), choucroute, fleischnacka si carpe frite.

Simbolul gastronomic al regiuniieste Sauerkraut (in traducere varza acra), cu echivalentul de choucroute in franceza.

Sauerkraut este servita ca garnitura alaturi de pui, carnati, peste, dar mai ales porc.

Alsacia mai este vestita pentru foie gras, produs inca din secolul XVII.

Din punct de vedere al populatiei, Colmar este al treilea oras al regiunii, dupa Strasbourg si Mulhouse.

Aflandu-se in plina regiune viticola, orasul este cunoscut ca si « capitale des vins d'Alsace ». Adevarul este ca poti gasi pivnite cu vinuri la orice colt de strada. Preturile sunt pentru toate buzunarele, cu mentiunea ca o sticla de vin de calitate nu e atat de costisitoare ca in Romania.

Colmar este poate cea mai frumoasa marturie a bogatiei culturale a acestui tinut.

In mod miraculos, orasul a fost scutit de distrugerile razboaielor, lasand aproape intacte mostenirile sale pentru generatiile urmatoare. Fiecare perioada istorica si-a lasat aici amprenta.

Casele ornate cu lemn (half-timbered houses) sunt caracteristice pentru Alsacia. Acest tip de case mai poate fi intalnit in Germania si Nordul Europei.

Au fost construite astfel din mai multe motive:

- Lemnul este procurat din padurile intinse din zona

- In timpul razboaielor sau ciumei, casele erau adesea arse. Pentru a preveni prabusirea acestora, parterul era construit din piatra, iar etajele erau ornate cu lemn, pentru a preveni extinderea focului

- Multa vreme, Alsacia a fost inundata in fiecare an de catre Rin. Acest tip de case este usor de mutat. Este necesara o zi pentru mutare si inca o zi pentru remontare.

Ca fapt divers, Voltaire a locuit in Colmar din octombrie 1753 pana in noiembrie 1754. A venit aici trimis de regele Frederick II, pentru a-si continua cercetarile. Voltaire a apelat la cunostintele consilierilor, iar bibliotecile de aici i-au fost de asemenea utile.

Voltaire a recunoscut meritele localnicilor, care i-au pus la dispozitie materialele necesare studiului. Acesta pastreaza totusi amintiri contradictorii adupra perioadei in care a locuit in Colmar, deoarece a fost intampinat cu ostilitate de catre iezuitii locali care i-au negat talentul de istoric.

Tot ca fapt divers, intre 1974 si 1978, in Colmar a avut loc vestitul Woodstock. Cine a concertat aici? Pink Floyd, Jethro Tull, Slade, Genesis, Manfred Mann, The Who, Uriah Heep, Kraftwerk, Tangerine Dream, Santana, Status Quo, Black Sabbath, Peter Gabriel, Frank Zappa, Blue OysterCult ...

12 000 de tineri plini de vise, cu parul lung, jeansi rupti si picioarele goale au participat la Woodstock, in ciuda faptului ca evenimentul era la "concurenta" cu Campionatul Mondial de Fotbal.

Simbolul Alsaciei este barza, care practic a disparut in jurul anului 1970. Se fac in continuare eforturi pentru repopularea zonei.

Love it or hate it: Paris

N-ai decat doua optiuni. Nu exista varianta de mijloc. Il iubesti sau il urasti. Eu il iubesc. Neconditionat.

Am fost acum cinci ani in Paris. Am stat doua saptamani si nu ma mai saturam de el. Mi-am promis solemn ca trebuie sa ma intorc aici in urmatorii cinci ani. Anul asta am fost pe fuga, dar imi promit sa ma intorc foarte curand.

Cateva poze de acum cinci ani:

Atunci m-am plimbat in proportie de 95% pe jos. Am avut timp sa observ obiceiurile parizienilor, timp sa vad tot ce era de vazut. Mi-am zis ca macar in Louvre trebuie sa intru, chit ca nu-s fan muzee. Am asteptat o zi cu ploaie si cum a fost soare in fiecare zi, am luat bilet de Louvre cu o zi inainte sa plec. Dupa doua ore de tablouri, statui si altele, am preferat sa ma plimb prin parc, doar era ultima zi in Paris :)

E un oras aglomerat, nu m-as muta acolo. Dar de vizitat e ideal. E plin de istorie, are un farmec aparte. In plus, fata de alte capitale, aici nu poti sta doar 2 zile. Nu intelegi nimic. Te intorci cu o durere de cap eventual.

Daca totusi nu ai prea mult timp la dispozitie, recomand o plimbare incepand de la Arcul de Triumf si terminand cu Cartierul Latin.

Arcul de Triumf se afla la intersectia a zece mari bulevarde, unul dintre ele fiind Champs Elysees. Mergand pe bulevardul Champs Elysees, inspre Muzeul Louvre, puteti observa undeva in dreapta Turnul Eiffel.

Bulevardul Champs Elysees e foarte aglomerat, plin de magazine, baruri si restaurante si e considerat de catre parizieni cel mai frumos bulevard din lume. Mergand tot inspre Louvre, undeva pe dreapta se afla Domul Invalizilor, unde se gaseste cenusa celui mai mare geniu militar francez, Napoleon (1769-1821), iar pe stanga, Palatul Elysee.

La celalalt capat al bulevardului Champs-Elysees se afla Place de la Concorde, o piata larga, cu multe statui si fantani arteziene. Imediat dupa Place de la Concorde se gasesc Jardin des Tuileries, iar mai in fata Muzeul si Piramida Louvre.

Dupa Louvre, mergand in acelasi sens, ajungeti la Ile de la Cite. Aici se gasesc doua constructii in minunatul stil gotic: catedrala Notre Dame si Sainte-Chapelle.

In dreapta fata de Ile de la Cite se afla Pantheon-ul, si tot in partea dreapta va puteti bucura de vestitul Cartier Latin.

Toate aceste obiective sunt relativ apropiate una de alta si pot fi vazute in doua zile. Bineinteles, daca nu exista alta optiune.

Arcul de Triumf a fost comandat de Napoleon Bonaparte in 1806 si terminat in 1836. Este inalt de cincizeci de metri si este inspirat din arhitectura romana. Pe zidurile interioare sunt înscrişi cei 558 de generali ai Imperiului. Arcul face parte din monumentele naţionale franceze cu o mare insemnatate istorica. La picioarele sale se afla Mormantul Soldatului Necunoscut din Primul Razboi Mondial. Soldatul este sarbatorit la 11 noiembrie, ziua armistitiului semnat intre Franta si Germania in 1918.

Turnul Eiffel este o constructie faimoasă pe schelet de otel ce masoara 324 m înălţime. Turnul a devenit simbolul Frantei cel mai raspandit la nivel mondial. A starnit multe controverse de-a lungul timpului si sincera sa fiu, mie nu-mi place. E adevarat ca privelistea de sus e minunata si ca noaptea e frumos luminat, dar in rest...parerea mea e ca o schela nu are ce cauta in mijlocului unul oras incarcat de istorie, de catedrale in stil gotic, de minunate palate regale...

Place de la Concorde este cea mai mare piata din Paris si face legatura intre Jardin des Tuileries si Champs Elysees.

Muzeul Louvre este cel mai mare muzeu de istorie si arta din Franta si unul dintre cele mai importante muzee din lume. Piramida de sticla construita in mijlocul Curtii Napoleon de catre Ieoh Ming Pei este inaugurata la 30 martie 1989. Aceasta reprezinta de acum principala axa de circulatie a palatului Louvre, fiind punctul principal de acces în muzeu.

Constructia Catedralei Notre Dame a inceput in 1163. Cu toate ca desenele initiale si strana evocau inca stilul romanic, aici s-au aplicat pentru prima oara soluţii arhitecturale specifice stilului gotic. Notre Dame este considerata cea mai întunecata catedrala dintre marile catedrale gotice. Primeste anual 13 milioane vizitatori. In zilele cu afluenta mare de oameni, catedrala poate primi chiar 50,000 vizitatori/zi.

Cartierul Latin gazduieste un numar impresionant de restaurante, pentru toate gusturile si buzunarele. Poti manca specialitati frantuzesti, poti vedea cum patronul unui restaurant grecesc sparge farfurii la intrare sau poti savura un meniu la un restaurant chinezesc cu numai 5 euro.

In lista obiectivelor turistice din Paris as mai adauga Basilica Sacre Coeur, vestitul Moulin Rouge, si eventual cartierul La Defense.

Daca ajungi in Paris, neaparat trebuie sa faci o vizita la un castel din apropiere. Recomand in ordine: Versailles, Fontainebleau si Chantilly.

Versailles apare pentru prima data in documente in anul 1038. Orasul s-a construit in jurul unui castel medieval si in jurul bisericii Saint Julien. S-a dezvoltat enorm la sfarsitul secolului 13, asa numitul secol "Saint Louis", vestit pentru prosperitatea de care s-a bucurat nordul Frantei si pentru constructia de catedrale in stil gotic.

Cum anul asta nu am ajuns la Versailles, pozele de mai jos sunt de acum cinci ani.

Secolul 14 a adus distrugeri si pierderi de vieti omenesti (Black Plague) si Razboiul de 100 de Ani). La sfarsitul razboiului, in secolul 15, orasul Versailles a inceput sa infloreasca din nou.

Louis XIII si-a construit initial la Versailles "a small hunting gentleman's chateau", pentru ca fiul acestuia, Louis XIV sa inceapa transformarea acestui mic castel, intr-unul impunator, care sa primeasca aici intreaga sa curte si guvernul.

Fontainebleau se gaseste la 55 km de Paris. Ca si curiozitate, Papa Pius al VII-lea a venit aici in 1814 pentru a-l incorona pe Napoleon. In mod normal, Napoleon ar fi trebuit sa mearga la Papa, nu invers.

Napoleon l-a intampinat pe Pius al VII-lea in haine de vanatoare. Mai mult, l-a ofensat deoarece a luat coroana din mainile acestuia si s-a incoronat singur la Notre Dame de Paris.

De castelul Chantilly sunt asociate mai multe intamplari marcante. Aici a avut loc prima reprezentatie a piesei lui Moliere, Les Precieuses ridicules, in 1659.

Madame de Sevigne relateaza in memoriile sale ca atunci cand Louis XIV a facut o vizita in 1671, Francois Vatel, proprietarul hotelului, s-a sinucis, deoarece s-a temut ca mancarea va fi servita rece. Aceste memorii au creat multe controverse.

Inchei cu recomandari in materie de specialitati frantuzesti. Vestitele crepes pot fi gasite la toate terasele si sunt minunate. Eu prefer clatitele cu umplutura sarata, respectiv cu branzeturi (galettes).

In supermarket-uri exista branzeturi fine, foix gras ,trufe, la preturi mai mult decat acceptabile.

In Cartierul Latin puteti gasi absolut orice specialitate din lume. Multe restaurante ofera meniuri fixe, in jur de 10 euro. Am mancat aici un excelent fondue de branza :)

Ca incheiere, mentionez ca parerile sunt foarte impartite cand vine vorba de Paris. Cum spuneam in prima parte, il iubesti sau il urasti.

Dar trebuie sa-l vezi. Macar o data-n viata.

In Belgia...ploua!

Serios, in Franta era soare. Cum am intrat in Belgia, a inceput ploaia. Sa fie coincidenta? Ma indoiesc; s-a intamplat de mai multe ori.

In excursia asta am vazut niste locuri minunate, unde cu siguranta m-as mai intoarce. Vorbesc aici de Alsacia, Paris, satele sau oraselele absolut incantatoare din Olanda, etc.

Belgia...well, am fost, am vazut, a fost ok, nu mai merg. Poate doar ca punct de plecare in alta parte. Din punctul asta de vedere, Bruxelles e foarte bine pozitionat. Paris e la 300 km, Luxembourg si Amsterdam la 200 km, etc. Si cum peste tot e autostrada, e usor de ajuns in toate directiile.

Hai sa nu fiu rea. N-am vazut locuri urate. Doar ca nu m-au impresionat in mod deosebit. Concluzia ar fi "merge, e ok".

E cazul sa zic si ceva de bine, asa cred. Prima impresie a fost ca e plin de verdeata! Anca si Iuli stau si intr-o zona superba, casele au gradini frumos aranjate si ingrijite. In plus, e un parc imens aproape; am vazut vulpi, iepuri, rate si lebede.

In Belgia am mers in Bruges, Gent, De Haan si bineinteles, Bruxelles.

Am inceput cu o vizita in Bruges, unde ne-am plimbat pe stradute. Cu ce-am ramas? Case vechi, strazi inguste, chocolaterii, berarii. Asta-i partea buna. M-au intristat in schimb ploaia si vremea mohorata.

Bruges are o populatie de 120,000 locuitori, dintre care 20,000 locuiesc in centrul istoric. De notat ca centrul vechi a intrat in patrimoniul Unesco inca din anul 2000.

Orasul e impanzit de canale, de aici si denumirea de "Venetia Nordului". Totodata, Bruges reprezinta un important centru economic.

Am luat cateva cutii de bomboane pe care le-am deschis de-abia in tara si da, ciocolata e belea...Cea mai fina ciocolata mancata de mine.

Mi-a placut ca in multe chocolaterii, puteai sa-ti "fabrici" singur ciocolata. O faceau pe loc, cu ingredientele dorite de client. Existau si cateva feluri de ciocolata la degustare. Asta e o tactica excelenta sa-ti vinzi marfa ;)

Cum incepuse bine ploaia, ne-am oprit la o terasa. Scump, mancare proasta si chelneri nesimtiti. Ca sa dezvolt ideea, mi-am luat o portie de pui cu o denumire fancy. In farfurie aveam de fapt niste pui fiert, un fel de ciulama foarte apoasa. Pretul? 15,5 euro. Berea era 5-6 euro la 0,5 l.

Chelnerii au venit cu meniurile dupa multa vreme, au gresit partial comanda si le-a luat multa vreme sa vina cu nota de plata.

Stiu ca nu trebuie sa judec un loc dupa vreme, mancare, preturi, ploaie, etc, dar asta-i impresia cu care am ramas din Bruges.

Ne-am indreptat apoi catre Gent, care pare mai linistit si mai putin asaltat de turisti decat Bruges. Dar orasul e un mare santier.

Mai toate obiectivele turistice erau in renovare. In centru erau niste corturi, se strangea o scena...Nu pot sa zic ca arata prea bine...

Din nou, ca sa nu fiu complet rea, nici nu i-am dat vreo sansa pentru ca am stat foarte putin aici .

Am mai mers in De Haan si pot sa zic ca aici surpriza a fost placuta. Oare zic asta pentru ca intre timp s-a oprit si ploaia? Hmmm.

Nu stiu in ce masura face lumea baie in mare, eu imi imaginez ca acolo e mereu vreme urata. Cert e ca au plaja, si inca una foarte mare, cu nisip fin.

Se pare ca Albert Einstein a locuit in De Haan timp de sase luni in 1933, dupa ce a parasit Germania nazista.

Litoralul belgian are 65 km lungime, iar Marea Nordului nu pare foarte primitoare la prima vedere. Cu toate astea, temperatura apei era decenta pentru luna iunie.

Am rezervat o zi intreaba pentru Bruxelles si in mod deloc surprinzator...a plouat.

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Bruxelles a devenit principalul centru al politicii internationale si gazduieste sediile mai multor organizatii internationale. De notat UE si NATO, precum si Western European Union, EUROCONTROL, etc

La 1 Mai 2008, regiunea avea o populatie de 1,070,841 locuitori si o suprafata de 161.382 km2, de unde rezulta o densitate de 6,635 locuitori pe km².

Ca si religie, locuitorii sunt in proportie de 90% catolici.

De la formarea Regatului Belgiei, din 1830, Bruxelles s-a transformat din punct de vedere lingvistic. Initial, olandeza era limba oficiala, pentru ca in prezent, orasul sa fie multilingvistic, franceza belgiana fiind principala limba vorbita.

Belgia a devenit in timp casa multor refugiati politic: Karl Marx, Victor Hugo, Pierre Joseph Proudhon, etc.

Aici s-au stabilit multi straini veniti sa lucreze in Belgia, la studii , etc, asa ca multi localnici au cel putin un bunic de alta origine.

Simbolurile Belgiei sunt waffles-urile, berea, vestitii French fries si ciocolata. Daca vorbim de bere si ciocolata, jos palaria. Cartofii prajiti nu sunt pe gustul meu, iar waffles...am mancat si mai bune ;)