Vacanta in Spania - Marbella, Torremolinos, Malaga, etc

Dupa cum spuneam mai devreme, in excursia in Spania ne-am plimbat destul de mult. Am dormit in El Chorro, insa am mers si in Malaga, Marbella si Torremolinos, Alora, Linea, Tarifa, Tanger (Maroc), Gibraltar (UK).

Malaga difera destul de mult de Barcelona, ca de altfel tot sudul Spaniei, fata de nord. În secolul al VIII-lea, Spania a fost cucerită de mauri, amprenta lasata de acestia fiind vizibila la tot pasul. Ca si mancare, mai toate restaurantele servesc tapas (aperitive, in jur de 2 euro portia) si paella.

In Malaga s-au nascut Pablo Picasso si Antonio Banderas.



In Malaga se poate merge si la plaja, insa mai indicat e sa mergeti in statiuni. Marbella se afla la 59 km de Malaga, iar Torremolinos la numai 17 km.

Marbella si Torremolinos sunt doua dintre cele mai vizitate statiuni din Costa del Sol. Ambele au plaje intinse, sunt pline de hoteluri si baruri.



La sfarsitul lui septembrie apa era cam rece pentru gustul meu. Credeam ca e de vina perioada, insa o colega a mers in plin sezon si mi-a spus acelasi lucru.

Ca si diferenta, noua ni s-a parut Marbella mai potrivita pentru familii cu copii, iar Torremolinos mai potrivita pentru tineri.



In Marbella, pe langa plaja si distractiile de pe plaja, am avut surpriza sa descoperim ca si orasul in sine e foarte frumos. Strazile inguste si in panta, restaurantele cu specific spaniol, terasele cu tapas, magazinele cu suveniruri, toate dau un farmec aparte orasului.



Am vrut neaparat sa ajungem in Tanger. Ne-am zis ca o pauza de doua zile de catarat ne-ar prinde bine, asa ca am mers 160 km pana in Tarifa. De la Tarifa, se ia ferry-ul pana in Tanger, si gata, esti in Maroc.

Am luat biletul de ferry si am avut vreo ora de asteptat. Asa ca am ajuns pe plaja in Tarifa. Am avut o surpriza foarte placuta: nisipul e incredibil de fin, plaja imensa si...goala!

Era cu siguranta cea mai faina plaja unde fusesem pana atunci. M-am documentat si am inteles ca cel mai fin nisip din Europa se gaseste la Cadiz, la 100 km nord de Tarifa.



La Tarifa se poate face si boulder; noi nu am apucat sa mergem, insa am vazut dealuri intregi pline de bolovani.

De mentionat ca aici faci baie in ocean, si apa e foarte rece, dar incredibil de limpede.

Biletul de ferry intre Tarifa - Tanger (Maroc) a costat in jur de 45 euro/om iar calatoria in sine dureaza 35 minute.

Desi imi dau seama ca am vazut o parte foarte mica din Maroc, pot spune ca mi-am facut o oarecare impresie. Oamenii sunt foarte saraci si incearca prin toate mijloacele sa scoata bani de la turisti.

Sunt foarte insistenti, atat de insistenti ca parca nu te mai simti in siguranta.

E o lume complet diferita, si ma refer aici la arhitectura, la cum sunt oamenii imbracati si cum se comporta, la mancare, la tot.

Eram chititi pe mancare, sa incercam ceva nou, insa cand am vazut niste carne stand in soare, la 40 grade, cu muste pe ea, ne-a trecut brusc pofta de mancare.

Noi am stat aici doar cateva ore, si ce sa zic...e o experienta.

In alta zi de pauza am mers in Gibraltar. Dupa ce maurii sunt infranti de catre spanioli in secolul XV, o colonie evreiasca e infiintata pentru scurt timp pe Stanca, fiind apoi completata cu populatie spaniola si catalana. Ulterior, Gibraltarul este cedat Marii Britanii, lucru disputat si astazi de catre guvernul spaniol.

Noi am venit aici datorita macacilor de Gibraltar, singura populatie de maimute salbatice din Europa. Originea lor e incerta (nu se stie daca au fost adusi de mauri sau sunt o ramasita a unei populatii mai vechi) dar sunt prietenosi si obisnuiti cu oamenii. Un mit din partea locului spune ca englezii nu vor fi izgoniti din Gibraltar atata vreme cat mai exista maimute pe Stanca.

Monedele acceptate sunt lira sterlina si lira din Gibraltar, cu valoare egala cu lira sterlina englezeasca, insa unele institutii au inceput sa accepte si euro.

In Gibraltar se vorbeste engleza, ca limba oficiala. Am mancat intr-un pub cu muzica live, unde canta o tipa care semana la voce cu Amy Winehouse.

Localnicii sunt foarte draguti si dornici sa faca bani de pe urma turistilor.

Ca mai toate statele mici, Gibraltarul prospera datorita turismului si serviciilor financiare. Multe banci si corporatii isi au sediul in Gibraltar datorita regimului fiscal avantajos. Pe langa macaci,
trebuie mentionat ca peisajul este spectaculos, iar plajele, insorite.

Dupa ce am cautat cazare in Gibraltar si nu am gasit decat un hostel la 100 euro/noapte, ne-am decis sa trecem granita in Spania si sa cautam acolo.

Asa am ajuns in Linea, o statiune de care nu auzisem pana atunci. Am gasit aici cazare la hotel 3 stele, cu mic dejun, pe plaja, cu 50 euro camera dubla.

De pe plaja din Linea se observa stanga din Gibraltar.

 

Vacanta in Spania - Sep, Oct 2008 - episodul Milano si El Chorro

Motivul pentru care am inceput sa scriu, e ca ... uit. N-a trecut nici un an de la vacanta in Spania, si fac ceva eforturi sa-mi amintesc detalii.

Destinatia principala a fost El Chorro, la aprox. 50 km de Malaga. Am luat avionul si am optat la dus pentru escala in Milano, "ca sa mai vedem ceva".

Nu pot sa spun ca ne-a placut la nebunie Milano, e un oras unde e ok sa stai o zi, doua daca ai drum pe acolo. Domul e impresionant, mi-a amintit cumva de Notre-Dame ca si complexitate.

De mentionat ca aici am mancat cea mai buna pizza ever, desi se spune ca in Italia pizza nu e buna (lucru confirmat in Venetia si Roma, unde pizza a fost aproape nemancabila).

Orasul vechi e simpatic, dar nu are o suprafata atat de mare; in jurul Domului sunt case vechi, cochete. E plin de magazine si daca sunteti pusi pe shopping, e o idee buna sa veniti la Milano.

Preturile la terase cresc cu cat te apropii de Dom. La o terasa o pizza era 10 euro, iar o bere de 1 litru ... 16 euro!

La El Chorro, pe langa catarat, ne-am luat inima-n dinti si am mers pe Camino del Rey. Am mai ajuns la Malaga de vreo 3 ori si in statiunile Torremolinos si Marbela la plaja. Si ca sa nu zicem ca nu am vazut tot, cu masina inchiriata am mers si in ... Gibraltar (UK), Tarifa (Spania) si Tanger (Maroc).

Cum ne-am dat jos din avion, am inchiriat din aeroport o masina. Pentru un Ford Focus am platit 160 euro pentru doua saptamani. Sunt multe locuri de vazut in afara de El Chorro, asa ca fara masina ar fi fost imposibil sa vedem tot.

Ne-am cazat in El Chorro, la Finca La Campana. E o pensiune incantatoare; in principiu, aici vin climberi, lumea socializeaza, atmosfera e relaxanta.

Pensiunea e destul de mare si ofera mai multe posibilitati de cazare: cort, camere private cu baie la camera sau baie comuna sau chiar camere de mai multi oameni, cu paturi suprapuse.

Noi am optat pentru o camera de 2 oameni, pe care am dat 29 euro/noapte.

La Finca de Campana exista o bucatarie mare unde lumea gateste, se face share pe mancare, ca in camin.

Pe langa climbing, in zona se practica diverse sporturi; unii oameni vin aici pur si simplu pentru relaxare.

La capitolul catarat, noi am mers aproape exclusiv la Desplomilandia. Stanca e de poza, colorata foarte artistic, cu portocaliu si gri. De aici se vede un lac, iar zona e superba si pentru cineva care nu catara.

La sectoarele frecventate (Poema de Roca, Makinodromo), stanca e foarte lustruita.

Zona e foarte cunoscuta printre climberi: aici sunt in jur de 800 de trasee, iar datorita amplasarii in sudul Spaniei, se poate catara si iarna.

Nu ma apuc sa scriu mai mult la capitolul catarat, detalii la Ioni :)

Camino del Rey ("Trecătoarea regilor") era acolo, asa ca n-o puteam rata. Construită în 1901, în Spania, şi având iniţial destinaţia de cale de acces între două cascade pentru muncitorii din zonă, "El Camino Del Rey" a devenit destinaţia favorită pentru iubitorii de senzaţii tari.

Construcţia pasului a fost finalizata in 1905, iar in 1921, regele Alfonso al XIII-lea a traversat-o pentru a participa la inaugurarea barajului „Conde del Guadalhorce”.

Au trecut multi ani de cand nu s-a mai efectuat nici o lucrare de intretinere a pasului, astfel ca acesta a ajuns intr-o stare deplorabila, reprezentand un real pericol pentru cei care s-ar încumeta sa traverseze la o inaltime de peste 200 de metri deasupra raului. În plus, nu mai există nicio bara de sustinere, iar portiuni intregi din pasarela au disparut complet.

Dupa decesul a patru persoane în doua accidente care au avut loc în 1999 şi 2000, autoritatile locale au decis sa interzica accesul în trecatoare. Dupa cum se vede si in poze, eram destul de echipati, dar si asa, exista un risc.

De mentionat ca si pe Camino del Rey sunt trasee de catarat. Ce sa zic, e o senzatie numai sa treci pe acolo, dar sa te mai si cateri...

Evadare in Roma

"Un imens muzeu in aer liber", asa e supranumita Roma, si sunt total de acord. Intr-un top al capitalelor europene, ocupa locul intai. Nu ma pot pronunta, pentru ca pur si simplu nu pot compara cele 3 capitale care mi-au placut cel mai mult: Londra, Paris si Roma.

Chiar daca nu te atrag vacantele in locuri aglomerate, destinatiile mentionate mai sus sunt un "must".



Am zburat cu Wizz Air si a fost probabil cel mai ok zbor de pana acum. Nu am avut decat bagaj de mana, asa ca am iesit foarte repede din aeroport. Din aeroport am luat un bus (8 euro dus intors) care ne-a dus pana la Termini, asa ca la 7:30 eram deja in Roma.

Am cumparat Roma Pass de la un chiosc: costa 23 euro si ai transport public asigurat, intrarea la doua obiective turistice la alegere, plus reduceri la alte muzee. De mentionat ca nu se accepta Roma Pass chiar la toate obiectivele turistice; intrarea la Vatican se plateste separat.

De la Termini am plecat pe jos inspre Santa Maria Maggiore, apoi la Colosseum. Intrarea e 12 euro/om (daca nu folositi Roma Pass). Nu ma asteptam sa fie atat de complex; vizitandu-l am inteles de ce e unul din simbolurile Romei.



Colosseumul a fost construit in 72-80, sub imparatii Flavius si a fost cunoscut initial sub numele de Amfiteatrul Flaviilor. Aici pasiunea pentru spectacolele sangeroase a atins apogeul. In 80, imparatul Titus a inaugurat amfiteatrul, consacrand 100 de zile jocurilor de celebrare. Unele din aceste jocuri implicau masacrarea a 5.000 de animale salbatice; ele au fost practicate pana in 523.
Dupa Colosseum, ne-am indreptat catre Forumul Roman, Via del Corso, Panteonul si Fantana Trevi.
Forumul a fost simbol al mandriei civice mai bine de 1.000 ani; astazi se prezinta ca un ansamblu pitoresc de ruine.

Via del Corso e o strada ingusta, plina de magazine de toate genurile. Intr-un capat al strazii este Piazza del Popolo (cu metrou), iar in celalalt Piazza Venezia.



Chiar daca nu sunteti porniti pe shopping, merita mers pe Via del Corso: de-o parte si de-a cealalta sunt multe obiective turistice. Un exemplu ar fi Fantana Trevi, prea asaltata de turisti, acolo unde Anita Ekberg a facut baie in filmul La Dolce Vita. Conform traditiei, daca arunci o moneda in aceasta fantana, iti asiguri reintoarcerea la Roma.

Cel mai bine conservat dintre toate templele antice, Panteonul are in varful cupolei un oculus (ochi) gigant, deschis in permanenta catre cer. Intrarea este libera.

Hotelul a fost o alta surpriza placuta: am stat la Cardinal Hotel St Peter, aproape de Vatican. Camera a costat 133 euro/2 nopti, cu mic dejun inclus. Camera si hotelul arata foarte ok, are piscina exterioara si o terasa cu 3 jacuzzi.



De mentionat ca in Roma cazarea este destul de piperata, am cautat de curiozitate cazare si la pensiuni sau hostel-uri, si nu prea am gasit sub 100 euro/noapte. Nu recomand nimanui sa stea in zona Termini, desi acolo e plin de hoteluri. Am vazut hoteluri de 3,4 stele care stateau sa cada; unde mai pui ca zona arata ca la Gara de Nord.



A doua zi am facut o vizita la Vatican. Prefer mai mult sa ma plimb in aer liber in vacante, decat sa ma inchid in muzee, dar aici chiar merita mers.

Vaticanul este cel mai mic stat din lume, avand numai 50 de hectare si 550 de cetateni, in frunte cu Papa. Obiectivele sale turistice sunt incomparabile. In muzeu se afla colectii de antichitati egiptene, grecesti, etrusce si romane, arta crestina, renascentista si moderna, dar si o exceptionala colectie etnografica.



Intre zidurile Vaticanului se afla: Muzeele si Capela Sixtina (13 euro), Biserica Sf. Petru (5 euro tezaurul si 5 euro domul), Piata San Pietro.



Foarte aproape de Vatican se gaseste si castelul Sant' Angelo. Hadrian si-a conceput mormantul circular in 123, Aurelian l-a fortificat in 271 ca o parte a zidurilor orasului. A fost resedinta papala timp de 1.000 ani - un viaduct de la Vatican permitea pontifilor sa se retraga retraga aici in situatii de criza.



De mentionat ca ne-am plimbat foarte mult pe jos; la tot pasul sunt obiective turistice. Toata zona turistica e evident plina de restaurante; cu cat esti mai aproape de un obiectiv important, cu atat preturile cresc. Si totusi am mancat paste cu 5 - 8 euro, pizza cu 7-8 euro, rizotto cu 7-9 euro.

Sunt multe fast-food-uri care servesc sandwich-uri imense la 2 euro. Totodata, pe langa comerciantii care vand bauturi racoritoare la preturi destul de mari chiar si pentru un oras turistic (coca cola 1/2 l la 3-4 euro), se gasesc si magazine micute, unde aceeasi cola costa 1 euro.

Ca sa ne intoarcem la obiective turistice: as mai recomanda Treptele Spaniole si Piazza di Spagna. Aceasta eleganta scara este cel mai iubit monument rococo din Roma. In luna mai, treptele sunt acoperite cu azalee.
Piata di Spagna, cu fantana Barcaccia, si cu turisti misunand incontinuu, si-a primit numele de la Ambasada spaniola la Vatican, aflata in apropiere.



Piata Navona, cea mai frumoasa dintre pietele Romei, cuprinde multe fantani arteziene, cafenele, spectacole de strada si evident multi turisti.

Ca incheiere, recomand oricui sa viziteze Roma. Noi am stat 3 zile, si a fost timp sa vedem mai tot (e drept ca am mers cate 10 ore pe zi).

Vacanta in Turcia - Olympos, Myra si Chimera

Olympos e unul din locurile unde trebuie sa ajungi macar o data in viata.

Munte si mare, atmosfera boema, oameni foarte amabili, case in copaci (treehouses), mancare delicioasa, terase cu divan, party all night sau liniste deplina, toate in acelasi loc.



Am mers la Olympos "sa cercetam" zona, pentru ca apoi sa ne intrebam de ce n-am venit aici de la bun inceput.

Bineinteles ca a doua zi am facut check-out de la JoSiTo si ne-am mutat in Olympos, la Kadir's Tree Houses.

Am luat o camera dubla, cu baie la camera, cu mic dejun si cina pentru 40 euro/zi. Casutele sunt de lemn, foarte colorate si pline de viata. La fel si oamenii.



In spatele complexului sunt cateva trasee usoare, la Kadir organizandu-se si cursuri de escalada.

E un loc foarte vesel, desprins parca dintr-o poveste. Pe casute sunt tot felul de desene si mesaje: "I came, I saw, I stayed...and stayed...and stayed...". N-am putut sa stam mai mult de 4 nopti anul asta, dar o sa ne intoarcem curand.



Kadir e probabil cea mai draguta pensiune din Olympos, dar sunt si cateva dezavantaje: la 00:00 incepe discoteca, care tine pana dimineata. Daca aveti probleme cu galagia, nu e cazul sa stati aici. Un alt minus il constituie cina: vegetariana; practic niste boscheti in farfurie.

Le-am rezolvat pe amandoua si dupa doua nopti ne-am mutat la Turkman Treehouses. Aici o camera costa 30 euro/noapte cu mic dejun si cina, AC, baie la camera si balcon. Si la cina primesti mancare, nu tufisuri.

Probabil ca data viitoare o sa ne cazam la Turkman, si o sa mergem la bere si disco la Kadir. Ceea ce va recomandam si dvs.



Am catarat la doua sectoare: Cennet, un perete vertical impresionant, deasupra marii si Horguc, cu coloane si surplomba, trasee destule si variate.

La Cennet se urca aprox. 15 min de pe plaja si auzi valurile in timp ce te cateri. Ne-am intalnit aici cu unul din autorii ghidului de catarat: a fost foarte amabil si dornic sa ne dea informatii referitoare la trasee si zona in general.

Horguc e fix langa drumul principal din Olympos, faleza e impartita in 3 sectoare, cu trasee intre 6a si 8b+, are forme impresionante si e surplombanta.

Sa nu uitam ca oamenii vin aici in primul rand pentru mare. In prima zi Ioni si Cristi au mers la faleza verticala si s-au declarat vrajiti de loc, iar eu si Oana ne-am balacit si-am stat la o barfa.

In restul zilelor am mers la catarat dimineata si seara si ne rugam sa bata un pic vantul, pentru ca la pranz sa facem o baie, sa mancam gozleme si sa ne ascundem de soare pe vreun divan.

Ca sa ajungi pe plaja, se plateste un bilet de intrare de 3 lire pe zi sau 5 lire pe saptamana, asta pentru ca intre sat si plaja sunt niste ruine.

De mentionat ca aici se practica si deep water solo. Totodata, la pensiuni se organizeaza tot felul de excursii in zona.

Am incercat multe terase din Olympos: mai peste tot gasesti gozleme si kokureci (o specialitate din carne de miel cu cascaval), pide, etc.

Ce mai e de zis? Am fumat narghilea, am mers la un bar unde se canta live (si bine!), am cumparat cateva lucruri ca amintire.

In Olympos se gasesc cateva magazine cu bijuterii handmade, magazine alimentare, 2-3 buticuri cu lucruri de plaja iar la Kadir se vand si articole de catarat. Nu va asteptati sa gasiti Dolce and Gabbana, nu e cazul. Locul ne-a amintit cumva de Vama Veche, si totusi aici e mult mai fain.



Nu stiu daca am mers noi in extra sezon sau asa e mereu, dar nu era aglomerat, puteai sa respiri.

Am mai mers la masaj (30 euro ora), bai cu namol, piscina si sauna.



In una din zile am mers la ruinele din Myra, localizate la 2 kilometri nord de Demre, pe soaseaua Finike - Kas.

Fosta capitala a Uniunii Lyciene si unul dintre cele sase mai importante orase lyciene - inca din Evul Mediu, orasul Myra are un trecut destul de tumultos, cazut prada atacurilor romane, elene si arabe.

Relicvele arheologice scoase la lumina (monede si impresionante morminte sculptate in munte ce se aseamana cu niste bordeie sapate in peretele stancii) sunt dovada faptului ca orasul si-a inceput existenta in istorie incepand cu sfarsitul secolului al 4-lea si inceputul secolului al 5-lea, inainte de Hristos.



Renumit pentru impresionanta si foarte bine conservata colectie lyciana de morminte sapate in stanca, ori pentru amfiteatrul impozant ce dateaza din secolul al 2-lea, la inceputuri, prosperul oras al Myrei se gasea asezat pe o colina pentru ca mai tarziu sa se intinda catre poalele dealului, lucru care, pe de o parte a ajutat la imbunatatirea comertului maritim, iar, pe de alta a atras dupa sine raidurile piratilor care amenintau sa lase orasul parasit.



In zilele noastre, amfiteatrul serveste drept muzeu, si, dat fiind ca majoritatea scaunelor sunt inca neatinse de trecerea timpului, teatrul isi deschide portile pentru iubitorii de opera care, in luna iunie a fiecarui an, vin sa se bucure de festivalul de muzica tinut aici.

Pe drumul de intoarcere catre Olympos am gasit multe golfulete si plaje izolate, unde cu siguranta o sa ajungem data viitoare. La unele poti sa cobori din sosea, la altele se poate ajunge cu barca sau facand rapel.

In alta zi am mers sa vedem flacarile de la Chimera. Din Olympos sunt 11 km pana la soseaua principala, apoi se face dreapta in directia Antalya si imediat dreapta spre Cirali.

Ca o paranteza, pe drum erau niste faleze impresionante.

Chimera e de asemenea o arie protejata si se plateste intrare 3 lire. E indicat sa aveti pantofi sport in picioare pentru ca pana la flacari se urca cam 30 min.

Chimera referinta un fenomen natural de exceptie: flacarile sunt permanente si au alimentat de-a lungul secolelor numerose legende cu balauri si demoni, nascand in antichitate mitul Himerei.