Destinatia principala a fost El Chorro, la aprox. 50 km de Malaga. Am luat avionul si am optat la dus pentru escala in Milano, "ca sa mai vedem ceva".
Nu pot sa spun ca ne-a placut la nebunie Milano, e un oras unde e ok sa stai o zi, doua daca ai drum pe acolo. Domul e impresionant, mi-a amintit cumva de Notre-Dame ca si complexitate.
De mentionat ca aici am mancat cea mai buna pizza ever, desi se spune ca in Italia pizza nu e buna (lucru confirmat in Venetia si Roma, unde pizza a fost aproape nemancabila).
Orasul vechi e simpatic, dar nu are o suprafata atat de mare; in jurul Domului sunt case vechi, cochete. E plin de magazine si daca sunteti pusi pe shopping, e o idee buna sa veniti la Milano.
Preturile la terase cresc cu cat te apropii de Dom. La o terasa o pizza era 10 euro, iar o bere de 1 litru ... 16 euro!
La El Chorro, pe langa catarat, ne-am luat inima-n dinti si am mers pe Camino del Rey. Am mai ajuns la Malaga de vreo 3 ori si in statiunile Torremolinos si Marbela la plaja. Si ca sa nu zicem ca nu am vazut tot, cu masina inchiriata am mers si in ... Gibraltar (UK), Tarifa (Spania) si Tanger (Maroc).
Cum ne-am dat jos din avion, am inchiriat din aeroport o masina. Pentru un Ford Focus am platit 160 euro pentru doua saptamani. Sunt multe locuri de vazut in afara de El Chorro, asa ca fara masina ar fi fost imposibil sa vedem tot.
Ne-am cazat in El Chorro, la Finca La Campana. E o pensiune incantatoare; in principiu, aici vin climberi, lumea socializeaza, atmosfera e relaxanta.
Pensiunea e destul de mare si ofera mai multe posibilitati de cazare: cort, camere private cu baie la camera sau baie comuna sau chiar camere de mai multi oameni, cu paturi suprapuse.
Noi am optat pentru o camera de 2 oameni, pe care am dat 29 euro/noapte.
La Finca de Campana exista o bucatarie mare unde lumea gateste, se face share pe mancare, ca in camin.
Pe langa climbing, in zona se practica diverse sporturi; unii oameni vin aici pur si simplu pentru relaxare.
La capitolul catarat, noi am mers aproape exclusiv la Desplomilandia. Stanca e de poza, colorata foarte artistic, cu portocaliu si gri. De aici se vede un lac, iar zona e superba si pentru cineva care nu catara.
La sectoarele frecventate (Poema de Roca, Makinodromo), stanca e foarte lustruita.
Zona e foarte cunoscuta printre climberi: aici sunt in jur de 800 de trasee, iar datorita amplasarii in sudul Spaniei, se poate catara si iarna.
Nu ma apuc sa scriu mai mult la capitolul catarat, detalii la Ioni :)
Camino del Rey ("Trecătoarea regilor") era acolo, asa ca n-o puteam rata. Construită în 1901, în Spania, şi având iniţial destinaţia de cale de acces între două cascade pentru muncitorii din zonă, "El Camino Del Rey" a devenit destinaţia favorită pentru iubitorii de senzaţii tari.
Construcţia pasului a fost finalizata in 1905, iar in 1921, regele Alfonso al XIII-lea a traversat-o pentru a participa la inaugurarea barajului „Conde del Guadalhorce”.
Au trecut multi ani de cand nu s-a mai efectuat nici o lucrare de intretinere a pasului, astfel ca acesta a ajuns intr-o stare deplorabila, reprezentand un real pericol pentru cei care s-ar încumeta sa traverseze la o inaltime de peste 200 de metri deasupra raului. În plus, nu mai există nicio bara de sustinere, iar portiuni intregi din pasarela au disparut complet.
Dupa decesul a patru persoane în doua accidente care au avut loc în 1999 şi 2000, autoritatile locale au decis sa interzica accesul în trecatoare. Dupa cum se vede si in poze, eram destul de echipati, dar si asa, exista un risc.
De mentionat ca si pe Camino del Rey sunt trasee de catarat. Ce sa zic, e o senzatie numai sa treci pe acolo, dar sa te mai si cateri...
trecatoarea aia imi da fiori numai knd am vazut foto la ioni pe fb...
RăspundețiȘtergere