In Belgia...ploua!

Serios, in Franta era soare. Cum am intrat in Belgia, a inceput ploaia. Sa fie coincidenta? Ma indoiesc; s-a intamplat de mai multe ori.

In excursia asta am vazut niste locuri minunate, unde cu siguranta m-as mai intoarce. Vorbesc aici de Alsacia, Paris, satele sau oraselele absolut incantatoare din Olanda, etc.

Belgia...well, am fost, am vazut, a fost ok, nu mai merg. Poate doar ca punct de plecare in alta parte. Din punctul asta de vedere, Bruxelles e foarte bine pozitionat. Paris e la 300 km, Luxembourg si Amsterdam la 200 km, etc. Si cum peste tot e autostrada, e usor de ajuns in toate directiile.

Hai sa nu fiu rea. N-am vazut locuri urate. Doar ca nu m-au impresionat in mod deosebit. Concluzia ar fi "merge, e ok".

E cazul sa zic si ceva de bine, asa cred. Prima impresie a fost ca e plin de verdeata! Anca si Iuli stau si intr-o zona superba, casele au gradini frumos aranjate si ingrijite. In plus, e un parc imens aproape; am vazut vulpi, iepuri, rate si lebede.

In Belgia am mers in Bruges, Gent, De Haan si bineinteles, Bruxelles.

Am inceput cu o vizita in Bruges, unde ne-am plimbat pe stradute. Cu ce-am ramas? Case vechi, strazi inguste, chocolaterii, berarii. Asta-i partea buna. M-au intristat in schimb ploaia si vremea mohorata.

Bruges are o populatie de 120,000 locuitori, dintre care 20,000 locuiesc in centrul istoric. De notat ca centrul vechi a intrat in patrimoniul Unesco inca din anul 2000.

Orasul e impanzit de canale, de aici si denumirea de "Venetia Nordului". Totodata, Bruges reprezinta un important centru economic.

Am luat cateva cutii de bomboane pe care le-am deschis de-abia in tara si da, ciocolata e belea...Cea mai fina ciocolata mancata de mine.

Mi-a placut ca in multe chocolaterii, puteai sa-ti "fabrici" singur ciocolata. O faceau pe loc, cu ingredientele dorite de client. Existau si cateva feluri de ciocolata la degustare. Asta e o tactica excelenta sa-ti vinzi marfa ;)

Cum incepuse bine ploaia, ne-am oprit la o terasa. Scump, mancare proasta si chelneri nesimtiti. Ca sa dezvolt ideea, mi-am luat o portie de pui cu o denumire fancy. In farfurie aveam de fapt niste pui fiert, un fel de ciulama foarte apoasa. Pretul? 15,5 euro. Berea era 5-6 euro la 0,5 l.

Chelnerii au venit cu meniurile dupa multa vreme, au gresit partial comanda si le-a luat multa vreme sa vina cu nota de plata.

Stiu ca nu trebuie sa judec un loc dupa vreme, mancare, preturi, ploaie, etc, dar asta-i impresia cu care am ramas din Bruges.

Ne-am indreptat apoi catre Gent, care pare mai linistit si mai putin asaltat de turisti decat Bruges. Dar orasul e un mare santier.

Mai toate obiectivele turistice erau in renovare. In centru erau niste corturi, se strangea o scena...Nu pot sa zic ca arata prea bine...

Din nou, ca sa nu fiu complet rea, nici nu i-am dat vreo sansa pentru ca am stat foarte putin aici .

Am mai mers in De Haan si pot sa zic ca aici surpriza a fost placuta. Oare zic asta pentru ca intre timp s-a oprit si ploaia? Hmmm.

Nu stiu in ce masura face lumea baie in mare, eu imi imaginez ca acolo e mereu vreme urata. Cert e ca au plaja, si inca una foarte mare, cu nisip fin.

Se pare ca Albert Einstein a locuit in De Haan timp de sase luni in 1933, dupa ce a parasit Germania nazista.

Litoralul belgian are 65 km lungime, iar Marea Nordului nu pare foarte primitoare la prima vedere. Cu toate astea, temperatura apei era decenta pentru luna iunie.

Am rezervat o zi intreaba pentru Bruxelles si in mod deloc surprinzator...a plouat.

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Bruxelles a devenit principalul centru al politicii internationale si gazduieste sediile mai multor organizatii internationale. De notat UE si NATO, precum si Western European Union, EUROCONTROL, etc

La 1 Mai 2008, regiunea avea o populatie de 1,070,841 locuitori si o suprafata de 161.382 km2, de unde rezulta o densitate de 6,635 locuitori pe km².

Ca si religie, locuitorii sunt in proportie de 90% catolici.

De la formarea Regatului Belgiei, din 1830, Bruxelles s-a transformat din punct de vedere lingvistic. Initial, olandeza era limba oficiala, pentru ca in prezent, orasul sa fie multilingvistic, franceza belgiana fiind principala limba vorbita.

Belgia a devenit in timp casa multor refugiati politic: Karl Marx, Victor Hugo, Pierre Joseph Proudhon, etc.

Aici s-au stabilit multi straini veniti sa lucreze in Belgia, la studii , etc, asa ca multi localnici au cel putin un bunic de alta origine.

Simbolurile Belgiei sunt waffles-urile, berea, vestitii French fries si ciocolata. Daca vorbim de bere si ciocolata, jos palaria. Cartofii prajiti nu sunt pe gustul meu, iar waffles...am mancat si mai bune ;)

Praga, in my eyes

N-am mai avut concediu de 4 luni si nu mai aveam mult pana la depresie. M-am intors din concediu si mai ca ma apuca depresia: de ce ei pot si noi nu?

Am luat un city break prin Millennium Tours. In 245 euro au intrat biletul de avion, cazarea la hotel 3 stele cu mic dejun (3 nopti) si o carte cu Praga.

De mentionat ca orasul e micut, iar tot centrul vechi poate fi parcurs la pas. In prima zi am ajuns la 8:30 in Praga si am atins mai toate obiectivele turistice.

Ce e de vizitat? Centrul vechi in primul rand.

Nu numai obiectivele trecute in orice carte, gen: castel, ceas, pod... Efectiv merita sa intri pe fiecare straduta, sa te bucuri de fiecare coltz mai uitat de turisti. Pentru ca o sa vedeti multi turisti. Pe Podul Carol este o inghesuiala incredibila...

Mi-au zis cateva persoane ca mancarea e ieftina si au avut dreptate. In mai toate locurile gasesti un fel principal cu 100 CZ (4 euro) sau mai putin. Iar daca esti fan mancare chinezeasca, indiana, japoneza sau mongoliana, norocul tau. N-am vazut nicaieri mai multe restaurante de genul asta.

Iar mancarea e ieftina si delicioasa. Ca si exemplu, la un restaurant mongolian am mancat pui cu legume, pregatit pe plita: 99 CZ, pui cu somon: 150 CZ. Iar portiile erau imense.

Intr-un mall am vazut un restaurant japonez si chinezesc 'All you can eat'. Pentru un pranz plateai 250 CZ (10 euro) iar pentru cina 300 CZ (12 euro).

Am mancat si mancare traditionala, vestitul gulas. Carne de vita pregatita foarte bine cu un sos delicios si galuste de cartofi, cam 90 CZ. E totusi grea mancarea lor pentru gustul nostru. Cu toate ca nu e prajeala, sosul e cam greu. Asa ca ne-am intors la mancarea asiatica.

In schimb berea ceheasca a fost la loc de cinste.

A doua zi am iesit din oras la o zona de catarat la 37 km de Praga: Srbsko. Zona e declarata rezervatie naturala. Pe langa destul de multa stanca, e si un lac acolo, o padure, si multa lume venita la plimbare.

Am vazut multi oameni cu bicicleta, la catarat, pescuit, in caiac sau pur si simplu la plimbare, pe jos.

Ca si catarat, sunt cam 150 trasee la Srbsko. Toate bune si frumoase, stanca, zona... Cateva "mici" probleme: traseele extrem de lustruite si-n plus...mai toate traseele aveau ceva gen 3 spituri pe 30 m. Daca aveai noroc.

Un exemplu: la prima faleza la care ne-am oprit, am cerut informatii de la doi cehi. Imi spun ca traseul pe care se dau ei e un 6a si ca in dreapta lui mai sunt 5 trasee. Eu debusolata...ma uit la stanca si vad un singur piton cu un inel mare ( nu spit) la 15 metri de pamant. Ii intreb din nou: "Sigur sunt inca 5 trasee in dreapta? Ca eu nu vad spituri".

Mi-au explicat ca e specificul zonei...Ca te folosesti de noduri de coarda pentru asigurare, de radacini de copaci, habar n-am!

M-am uitat la un climber, care parea si el terifiat: primul spit la 12-13 metri de pamant. A ajuns cu bine acolo. Noi rasuflam usurati. A scapat!

Ma uit mai sus, nu vedeam nimic pe urmatorii 5 metri. Vedeam cum flutura coarda sub el si nici urma de spit. Da, urmatorul spit era la inca 15 metri. Drept urmare, am inceput sa ne uitam la trasee nu care ne plac, ci care au spituri...

Dupa jumatate de zi, am realizat ca suntem mai castigati daca mergem la panou in Praga decat la catarat in Srbsko.

Asa ca am bifat doua panouri cu coarda: Smichov, unul dintre cele 2 panouri de Cupa mondiala (16,5 m inaltime si 1600 m2 suprafata catarabila, intrare 110 CZ) si Adrenalin (11 m, 100 CZ), unde erau si terenuri de squash.

Ioni a mai mers la un panou de boulder in alta zi (Boulder Bar).

In plus, am mai mers sa vedem cum arata inca doua panouri de catarat. In total sunt peste 10 panouri in Praga. Am inteles ca cei buni merg des in Austria si Germania la catarat la stanca sau panou.

Tot in excursia asta, am mers sa vedem castelul Karlštejn (taxa de intrare 250 Cz, plus trenul dus-intors 65 CZ/om).

Oamenii mi s-au parut foarte prietenosi si saritori. 95% din cei cu care am intrat in contact vorbeau o engleza cu accent ca la mama ei, inclusiv vanzatoarea de flori de la metrou.

Cand am plecat de la un panou de catarat, ploua, iar doi climberi au oprit masina si ne-au dus pana la metrou.

Cum spuneam mai sus, merita sa te plimbi pe jos in Praga. Daca totusi vrei sa ajungi mai repede intr-un loc, poti lua metroul. Exista trei linii de metrou iar un bilet costa 28 CZ. De la aeroport am luat un bus (120 CZ/om), iar taxiul de la hotel la aeroport a fost ceva mai mult (850 CZ). Se poate ajunge si cu metroul si apoi cu un bus, dar eram in criza de timp.



Parca mai mult decat oriunde, am vazut o groaza de magazine cu articole sportive. Erau imense si gaseai tot ce vroiai.

Multe restaurante, multe baruri, berarii, terase. Dupa parerea mea, in doua zile vezi tot, asa ca iti ramane destul timp pentru shopping sau relaxare.

Si ca veni vorba de relaxare: mai la tot pasul vezi saloane de masaj thailandez. Cu toate ca e o inghesuiala de case si increngatura de strazi in centru, n-am simtit ca ma sufoc.



Poate e de "vina" si colina Petrin, unde poti ajunge pe jos sau cu funicularul (25 CZ). Aici se gaseste si stadionul Strahov, cel mai mare din Europa si cred al doilea din lume dupa celebrul Maracana din Rio, care in prezent este folosit doar pentru concerte rock.

Am coborat pe jos si ne-am bucurat de aerul curat, privelistea superba asupra orasului si veverite. Pe drum am dat si de o zona de boulder de care citisem dar nu speram sa trecem fix pe langa ea.

E genul meu de oras, stiam ca o sa-mi placa.

Franta: Laon si Fontainebleau

Uite ca au trecut doua saptamani de cand m-am intors din vacanta si incep sa uit ce-am facut. A fost o vacanta zbuciumata, in care nu am stat deloc. Am mers cu masina si 900 km intr-o zi, dar am vazut o groaza de locuri...

Cum Anca si Iuli ne-au invitat la ei (sau noi ne-am invitat? hmmm), ne-am luat bilete de avion cu destinatia Bruxelles. Cu Blue Air, am dat 125 euro pe doua bilete.

Am ajuns in Bruxelles la ora 10:00, asa ca am avut timp sa ajungem in...Franta. Respectiv la Laon, iar apoi la Fontainebleau, la castel si la celebra zona de boulder.



Am fost in Paris acum 5 ani si atunci mi-am promis solemn ca trebuie sa revin in maxim 5 ani... Trebuia sa ajung neaparat anul asta in Franta si m-am tinut de cuvant. Iubesc tara asta, pur si simplu o iubesc.

Am ales Laon pentru ca am vrut sa ajung si in orase mai putin cunoscute. Si pentru catedrala si partea veche a orasului. Catedrala in stil gotic a fost construita pe un deal de unde se vede tot orasul. Laon dispune totodata de multe cladiri intrate in patrimoniul Unesco.

"Everything is beautiful about Laon, the churches, the houses, the surroundings, everything" - Victor Hugo.

Am stat destul de putin aici pentru ca vroiam sa bifez si Fontainebleau in aceeasi zi.



Recunosc ca am o mica obsesie pentru castele. Langa Paris trei castele merita toata atentia: Versailles, Fontainebleau si Chantilly. Acum cinci ani am vazut Versailles. In excursia asta le-am bifat pe celelalte doua.

In plus, la distanta mica de castel e si zona de boulder unde stiam ca Ioni ar vrea sa ajunga.

La castel am intrat doar in gradini. Nu am rabdare sa vad interioare, cel putin nu cand sunt in criza de timp.

Aici se pare ca vin francezii la sfarsit de saptamana sa se relaxeze. Zona e superba, inconjurata de paduri. De altfel, m-am mirat sa vad cata verdeata e in Franta. Am mers mai mult pe autostrada, dar daca alegi drumurile nationale, poti sa admiri in voie frumusetile tarii.



Castelul se afla la 55 km de Paris si a adapostit capetele incoronate ale Frantei pentru mai bine de opt secole. Fontainebleau se afla inconjurat de padurea cu acelasi nume, folosita in trecut ca loc de vanatoare pentru curtea regala.

Si pentru ca sunt fascinata de Bonaparte, trebuie sa mentionez ca Napoleon a transformat castelul intr-un simbol al puterii lui, ca si alternativa a castelului Versailles.



Nu c-ar interesa pe cineva in afara de mine, dar aici si-a scris Napoleon actul de abdicare in 1814:

"The Allied Powers having declared that Emperor Napoleon was the sole obstacle to the restoration of peace in Europe, Emperor Napoleon, faithful to his oath, declares that he renounces, for himself and his heirs, the thrones of France and Italy, and that there is no personal sacrifice, even that of his life, which he is not ready to do in the interests of France."

Ar fi multe de zis aici. Dar ma opresc. Va intereseaza sau nu istoria Frantei, castelul si zona Fontainebleau merita vizitate.



Fontainebleau este cea mai celebra zona de boulder din Europa. E fascinant sa vezi atatia bolovani de forme ciudate, in mijlocul unei paduri. Pe jos e nisip; am vazut chiar copii jucandu-se cu galetusa sau facand castele, ca la mare.
Peisajul e atat de incantator, incat aici vin oamenii sa se plimbe, sa respire aer curat si sa admire natura, nu doar la boulder.

Francezii vin la Fontainebleau la boulder din secolul XIX.
Cele mai celebre zone sunt:
- Bas Cuvier & Gorges d' Apremont
- The Trois Pignons area
- Franchard and Fontainebleau
- L' Elephant
Daca practici sportul asta, e imposibil sa nu-ti doresti sa ajungi aici.
Daca nu te intereseaza boulder-ul, iti recomand sa ajungi la Fontainebleau pentru frumusetea locurilor.

Weekend la Vratsa

Am fost de atatea ori la Veliko Tarnovo, Bulgaria, incat chiar aveam nevoie de-o schimbare. Imi place orasul, nu-i bai, dar ce-i mult strica.

Asa ca sambata cu noaptea-n cap am plecat inspre Vratsa. Am urmat drumul spre Veliko si am facut dreapta unde e indicator de Sofia. Dupa ceva timp, se poate observa indicator de Vratsa. Vorbim de 400 km, de un drum destul de ok, care poate fi parcurs in 4 ore.

Zona este cunoscuta mai mult pentru alpinism – big walls, si mai putin pentru sport climbing.
Ne-am indreptat direct catre Malkata Dupka (Small Cave), unul dintre sectoarele amenajate pentru escalada sportiva, cu trasee intre 5+ si 8b+.

Cu toate ca sectorul arata foarte frumos, am avut o senzatie de inconfort: in cazul traseelor usoare, se rup bucati sanatoase de stanca, totul suna a gol.

Traseele mai grele si mai frumoase sunt in partea din stanga unde peretele surplombeaza puternic. In total aici se gasesc 44 trasee. Din pacate fiind primavara, multe din ele aveau infiltratii.



Exista si o grota mai mare (Goliamata Dupka), pe care am vazut-o doar din sosea. Pare mult mai mare decat grota din Veliko, insa aici sunt doar 15 trasee.

A doua zi ne-am decis sa schimbam sectorul si am ajuns la Bezengi. Doar trasee usoare, cel mai greu fiind Road to Hell 7a+. Stanca este imediat langa sosea, inaltimea peretelui este de 120 m, iar unele trasee au 2-3 lungimi de coarda, bine asigurate cu ancore chimice.



Oriunde te-ai uita vezi pereti inalti, peisajul este foarte frumos, asa ca nu ne-am mirat sa observam foarte multa lume venita la plimbare. Pentru alpinism exista un perete de 350 m - Central Wall, si altii mai mici (150-200 m). Vratsa este considerata leaganul alpinismului din tara vecina. In zona sunt in total 300 trasee de catarare.

 

De mentionat ca majoritatea traseelor de alpinism au aparut in anii '50-'60, iar cele de escalada sportiva dupa `90-'95.

La capitolul cazare, ni s-a recomandat hotelul Chaika, insa din pacate nu mai erau camere libere. Dupa doua pierdute in cautare de loc de nani decent si vizionare de hoteluri urat mirositoare si absolute jenante, ne-am cazat la hotelul Mira cu 40 leva pentru 3 oameni. Arata chiar ok, cu mentiunea ca la etajul 3 apa calda nu are presiune.



Orasul in sine ni s-a parut o mare porcarie. Plin de gropi, strazi intunecate, case daramate.
Mi-e foarte clar: daca mai ajungem acolo: ne cazam direct la Chaika (20 euro camera dubla) si nu mai intram in oras. Am mancat la restaurantul hotelului Chaika: mancarea a fost excelenta si preturile foarte decente: portiile de pui: 8 leva, salate : 3-4 leva, cafea: 1,5 leva, etc.

Ca si concluzie: cateri sau nu cateri, zona e superba. Mai putin orasul (sau poate n-am mers noi unde trebuia?).

A doua oara in Antalya

Cum mai fusesem in Antalya, nu eram asa entuziasmata de excursia asta. Stiam unde mergem, nu era nimic nou la orizont. Dar se pare ca a doua oara e mai bine :)

Drumul la dus a fost relativ ok: am facut 19 ore, cu mentiunea ca am pierdut o ora si jumatate in aglomeratia din Istanbul, si inca atat la o pauza de mancare.



Ca si prima data, am mers cu masina. De data asta am ales traseul: Bucuresti - Giurgiu - Shumen - Varna - Burgas - Malko Tarnovo (granita) - Istanbul - Izmit - Adapazari - Bilecik - Kutahya - Afyon - Burdur - Antalya.

Data trecuta am incercat varianta prin munti si nu prea ne-a placut. Varianta de mai sus ni s-a parut mult mai ok.



La granita cu Bulgaria se plateste podul (26 RON), plus taxa de drumuri (parca 5 eur). Am mai platit 15 euro/om viza de Turcia.

Am traversat Bulgaria in aprox 5 ore si jumatate, avand de parcurs 400 km. In Turcia drumurile sunt foarte bune, se merge mai peste tot pe autostrada. Pentru un drum se mai plateste autostrada, in jur de 7-8 lire.

Am incercat sa gasim locuri la JoSiTo, insa aveau totul ocupat de revelion. Pana la urma, am zis merci ca n-am stat acolo; am inteles ca inghetai de frig, nu exista nici un fel de sursa de incalzire.

Am gasit cazare decenta la o pensiune in Geyikbayiri, la 30 euro camera dubla, cu mic dejun. Partea proasta a fost ca apa calda era limitata, la fel si caldura. Dar decat caldura deloc (vezi JoSiTo), mai bine caldura cu portia.

In pensiune, in afara de Ioni, Vali si Doru (cu care am impartit aceeasi masina), au mai stat Andreea si Daniel, Ciprian si Ani. Plus ca au venit mai in fiecare seara Clau si Luci la bauta.



Am catarat in fiecare zi, chiar si in ziua in care am mers la Termessos.

De data asta am mers la: Sarkit, Magara, Anatolia, Ottoman, Laboratuvar, Mevlana, Barbarossa, Left Cave, Turkish Standard, Alabalik si Alabalik Balkon.

Cataratul parca prin definitie e mai fun in grup. Nu numai ca am fost multi romani, dar era plin de nemti, cehi, polonezi, englezi, etc.

Atat de plin, ca la unele sectoare trebuia sa stai la coada sa cateri un traseu.



Vremea a fost excelenta: a plouat doar intr-o zi, iar atunci am catarat la surplomba, la Alabalik Balkon. Pe de alta parte, am prins si 25 grade la umbra. Noi n-am ajuns pe plaja, insa Clau si Luci au facut baie in mare.

Ne incepeam ziua cu un mic dejun la pensiune, compus din oua (fierte, omleta), branza sarata sau dulce, cascaval, gemuri, paine, masline, ceai, cafea, lapte, sau cereale cumparate din supermarket in cazul meu. Am catarat in fiecare zi, cam pana la ora 17:00.

Am mers in Antalya aproape in fiecare seara, sa mancam. M-as muta in Turcia pentru mancarea lor! Vita e absolut delicioasa! Pide, gozleme, dana, tavuk, balik, kuzu...Minunate! Ca si preturi, vita costa in jur de 9 lire, puiul 7 lire, pide 7-8 lire, gozleme 4 lire, fresh 4 lire, ayran 2 lire.



Intr-o zi am mers la Termessos, practic un "oras" vechi de peste 2000 ani. In prezent, multe ruine insirate pe un munte. M-a impresionat amfiteatrul, foarte bine pastrat. Am urcat cam 20 minute din parcare, insa a meritat. Este fix in varful muntelui, iar privelistea e minunata. Vizita la Termessos costa in jur de 15 lire/om.

Cum se ajunge aici? Antalya, autostrada Antalya - Burdur, directia Korkuteli, iar apoi semn de Termessos. De altfel gasiti indicatii in topo.

Pentru noaptea de revelion, am ales sa mergem la JoSiTo. Pentru 15 euro/om am primit: salata de legume, paste cu shrimps si scoici, vita la gratar cu cartofi la cuptor. Ca desert, am primit un fel de budinca - profiterol cu fructe. Plus vin fiert cu scortisoara. Excelenta alegerea.

 

La ora 24:00 toata lumea a migrat afara, unii stateau la foc, altii "catarau" pe mese. A inceput o muzica de club, insa cum am mers cu oameni pusi pe catarat si a doua zi, am stat numai pana la ora 1:30.

De mentionat ca la JoSiTo era plin de corturi, nu ma asteptam la asa aglomeratie. Am mai mers in alta seara la JoSiTo la un latte/bere/vin, dupa caz.

Dupa 7 zile de stat in Turcia, am plecat catre Romania. Drumul la intoarcere a fost foarte obositor; atat de obositor ca nici dupa 4 zile nu sunt complet refacuta.

A plouat torential pana la Istanbul, iar dupa Istanbul a inceput sa ... ninga! Era noapte, am prins si zapada pe sosea inainte de granita Turcia - Bulgaria, asa ca drumul a fost de 21 ore. Timp record, as zice, avand in vedere factorul vreme.

Am "daramat" doua mituri legate de politia din Turcia:

1. nu primesti amenda decat daca exagerezi cu viteza

2. nu incerca sa mituiesti, ca e grav!

Unu la mana: am luat amenda 130 lire pentru ca aveam 120 km/h unde limita era 90 km/h. Deci s-a dus prima teorie.

Doi la mana: am scapat de o a doua amenda cu ... 10 euro. Deci se poate...