Un coltz de Franta (Normandie si Bretagne)

Acum vreo sapte ani am mers doua saptamani in Paris. Voiam neaparat sa ajung la Mont St Michel, insa trebuia sa inchiriem o masina. Ni s-a spus ca trebuie sa avem 1,000 euro pe card, ca garantie. Asta pana au aflat ca suntem romani si ne-au cerut 2,000.

Atunci n-am mai ajuns dar de cand am ajuns in Bruxelles, a revenit ideea unui weekend in Normandie. Le-am aratat colegilor mei poze, asa ca vineri dupa serviciu ne-am suit in masina cu destinatia principala Mont St Michel.

Sunt 600 km din Bruxelles, insa regiunea e de vis, asa ca "efortul" a meritat.

Dupa un search pe net, am stabilit ca pe langa Mont St Michel, mai vrem sa vedem Caen, Rouen, Etretat si Dinan.

Fiecare loc s-a dovedit castigator. Rouen e foarte cochet, cu o arhitectura care mi-a amintit de Alsacia. Oraselul are strazi inguste, cladiri vechi (ingrijite!); pur si simplu e o placere sa te plimbi prin centru.

Rouen:



A doua oprire a fost la Etretat, loc vizitat de turisti datorita stancilor impunatoare de pe plaja, care formeaza trei arcade naturale.



De mentionat ca Etretat nu inseamna doar stancile de pe plaja; oraselul e foarte simpatic, sunt multe taverne cu mancare traditionala, case impodobite cu flori...

La plecarea din Etretat am facut cunostinta cu vremea din Normandie...ploaie si vant...Asta ne-au zis localnicii ... "Bienvenue en Normandie".

Tot sambata am petrecut cateva ore in Caen. Aici mi-au placut castelul, l'Abbaye aux Hommes et l'Abbaye aux Dames, L'Eglise Saint-Pierre de Caen, etc.

Caen:



Duminica am ajuns in cele din urma la Mont Saint Michel. Se vede de la distanta, pe masura ce te apropii...si locul e impunator, arata fix ca in basme.

Vremea n-a prea tinut cu noi; oricum, n-am vazut nicaieri vreme atat de capricioasa. Aveai ochelari de soare si dupa un minut, te trezeai ca ploua cu galeata si bate vantul foarte tare...



Intre parcare si intrarea principala sunt 700 m. Aveam o umbrela care semana mai degraba a umbrela de terasa: imensa, si parea foarte ... rezistenta. Dar se pare ca nu era testata in Normandia.

Eram toti uzi leoarca, dar tot am intrat. Ce pot sa zic de Mont St Michel? E un loc minunat, care pur si simplu...merita!

Dupa Mont St Michel, am mai mers un pic inspre sud si ne-am oprit in Dinan, un alt orasel cu case in stilul celor din Alsacia. Orasul are un aer medieval si e foarte foarte simpatic.

Dupa ce am cautat poze pe net in apropiere de Mont St Michel (inspre sud), cu siguranta o sa-mi dedic cel putin 5 zile pentru toata zona.

In Belgia de 2 luni

Sunt de o luna in Bruxelles si ma simt ca in vacanta.
E adevarat ca merg la work, dar sunt intr-un loc nou, am colegi noi, am iesit din oras aproape in fiecare weekend. Nu s-a instalat monotonia, si sper sa nu se intample prea curand.

Marele avantaj aici e ca ajungi repede in Franta, Olanda, Luxembourg, chiar si Germania sau Anglia. Mi se pare foarte tare ca autostrazile din Belgia sunt luminate toata noaptea.



E interesant sa lucrezi cu straini. Grecii sunt foarte veseli, relaxati cand e vorba de "sa facem repede ceva", si se pare ca adora Grecia. Wonder why:)

Stii clar cand ajung spaniolii la petreceri, din cauza zgomotului in crestere. Vorba unui coleg: "Count with my always brilliant presence. If not brilliant, I promise to be noisy as a good Spanish!"



In echipa sunt multi greci, spanioli, 6 romani, un sarb, doi belgieni, un francez, un suedez.

Joia se merge la bere in Place de Luxembourg. Piata e plina ochi; prima data am crezut ca e concert. Practic lumea vine aici dupa work; circulatia e blocata, e haos maxim. Dar e traditie.

La pranz poti manca la cantina (am fost deja in 5); poti intra aici doar cu badge. Mancare e chiar buna si variata si ca exemplu: pestele la cuptor cu legume gratinate costa cam 5 euro.

Evident ca sunt tot felul de restaurante si terase in zona.



Nu afirm ca Bruxelles e orasul meu preferat, pot totusi sa zic ca am judecat cam dur Belgia. Data trecuta cand am fost aici a plouat si a fost frig. Vrei nu vrei, conditiile meteo conteaza atunci cand esti in concediu.

E incredibil ca in doua luni am prins vreme mohorata doar in 4 zile...asta de bine ce oamenii plecati in Grecia sau Turcia s-au vaitat de vreme urata…



De cum am ajuns aici, am facut abonament la un panou de catarat. E de fapt un complex care cuprinde fitness, tenis, sala de catarat, etc .Abonamentul pe 3 luni la sala de catarat este 90 euro, iar intrarea individuala, 10 euro. Ciudat la sala asta e ca nimeni nu se catara cap, doar mansa, desi au ditamai surplomba.

Am mai jucat tenis, cu 17 euro ora, in balon.



Orasul e foarte verde, sunt multe parcuri, e plin de flori. Un lucru nu inteleg: in ziua de luat gunoiul, e plin de saci menajeri lasati in strada. E tare dubios sa vezi 10 saci de gunoi langa o gradina superba de trandafiri…

In centru sunt multe restaurante si baruri; au si ei un mic cartier Latin. E adevarat ca nu prea e bine de mancat aici, preturile fiind pentru turisti. Vis-a-vis de Bourse exista o strada numai cu restaurante asiatice. Am incercat doua: thailandez si vietnamez. Highly Recommended. O portie care include garnitura costa in jur de 11 euro.



Abonamentul la metrou este 45 euro/luna, iar o cartela de 10 calatorii 12,5 euro. Mi s-a parut un pic ciudat ca poti cumpara abonament/cartela doar cu card sau monezi, de la tonomat. Daca ai doar bancnote, trebuie sa faci rost de marunt. Abonamentul e atat pentru metrou cat si bus, iar o calatorie e valabila o ora de la prima compostare.



Nu ma asteptam sa fie asa complicat sa inchiriezi aici un apartament. Mi s-a intamplat sa vad un apartament si sa primesc raspunsuri gen "Tinand cont de faptul ca acest apartament s-a bucurat de un real succes, v-am inscris pe lista de asteptare". Am mai primit pe mail formulare de completat; unul m-a amuzat in mod special. Imi cereau, pe 3 pagini, cele mai confidentiale informatii posibile. Nu stiam daca sa rad sau sa plang.

Un apartament decent cu un dormitor costa de la 800 Euro in sus (daca ai rabdare si noroc), fara costuri lunare (inca 150-200 Euro) si fara internet/tv.

Am invatat ca e bine sa ma feresc de zone gen Anderlecht :)



M-am decis ca vreau un apartament mobilat pentru ca aici totul e complicat: daca iei mobila de la Ikea de exemplu, trebuie sa iei si transport de la ei. De ce? Nu ai voie sa transporti mobila cu liftul sau pe scari. Transportul e 80 euro si vin cu o masina care ridica mobila in dreptul geamului. Practic pana acolo platesti. Trebuie sa te descurci singur, respectiv sa iei mobila de la nivelul geamului. Unde mai pui ca…nu zic la ce ora vin, deci trebuie sa stai toata ziua acasa sa-i astepti.

Si cel mai tare…trebuie sa mergi la Comuna sa platesti inca 80 euro, adica sa inchiriezi locul de parcare din fata geamului pana vine masina Ikea. Numai mie mi se pare complicat?

Ca si fapt divers, in Bruxelles tocurile nu sunt prea recomandate, pentru ca mai peste tot e piatra cubica.



Inchei intr-o nota pozitiva, ca experienta din Belgia de pana acum (cu mici exceptii).
De curand a fost ziua mea. Imi doresc in primul rand sanatate, prieteni adevarati si fericire cat cuprinde.

Ceea ce va doresc si voua.

Revelion 2010-2011 in Sicilia

Am ales Sicilia pentru revelionul 2010 – 2011, pentru ca am vrut soare si temperaturi mai mari decat in Romania.

Pentru ca am mers de revelion, biletul de avion (Blue Air) a fost 4 mln. In restul anului insa, un bilet este in jur de 1,5 mln, plus costul de bagaj.

Am zburat pana in Catania si din aeroport am inchiriat un Peugeot 308 pentru 10 zile. Ne-am cazat in Pozzallo, la aprox. 130 km sud de Catania. Am mers 6 oameni, asa ca un apartament cu 3 camere duble, bucatarie si baie a fost fix ce ne trebuia. Am platit cam 15 euro/camera/noapte.

Pozzallo este un oras foarte simpatic, are iesire la mare, plaja e cu nisip fin, e plin de carciumi...Cred ca e bine de mers aici undeva in septembrie – octombrie, cand aerul e respirabil, e bine si pentru plaja sau plimbat si pentru catarat.

Desi aparamentul inchiriat avea bucatarie complet utilata, am mancat mai mult in oras. E pacat sa nu incerci pizza si paste in Italia, chit ca nu esti fan. Noua ne-a placut asa de mult pizza de la “I Cabrera”, incat am mancat aproape exclusiv aici. Pizza costa in jur de 5-7 euro si nu are nici o legatura cu pizza mancata in orice alt loc.

Culmea e ca am mai mancat pizza in Italia: in Roma a fost oribila, in Venetia acceptabila, in Milano foarte buna, iar in Sicilia…excelenta.

In supermarket gasesti tot ce vrei, si bineinteles ce se vinde la noi ca specialitate, la super pret, aici e mult mai ieftin. Ca si exemplu, am baut acolo vin cu 2 euro sticla, iar la noi aceeasi sticla se vinde cu 45 Ron.

Ne-am lovit de multi romani in Sicilia, chiar si in Pozzalo. Pareau veniti la munca, probabil in constructii, dupa cum erau imbracati. Galagiosi, plin de ei. Urlau in supermarket si se credeau stapanii lumii. Somehow, asta e impresia pe care o lasa romanii in afara, cu asta ne asociaza strainii.

Nu pot sa zic ca italienii sunt totusi departe de noi. Multi tineri cel putin … sunt niste cocalari ingamfati (sa nu fiu nedreapta, nu sunt toti asa, dar o mare parte… ). Nici la capitolul curatenie nu stau prea bine. Hartii aruncate pe jos, mizerie pe strazi in orasele mari…

Parerea mea e oricum ca orasele mai mici au farmecul lor, pe cand orasele mari vin la pachet cu mizerie, aglomeratie, dureri de cap.

Mai intai am mers la faleza Ambiguita, de langa Modica. Ioni comandase topo-ul, insa a venit in Romania la 2 zile dupa ce am sosit in Sicilia. Asa ca a trebuit sa ne descurcam cu niste foi de pe internet.

Descrierea era tradusa din italiana cu google translate si nu era tocmai accurate. Am cautat faleza cam 2 ore, insa a meritat. Desi nu sunt foarte multe trasee, arata impresionant. De la parcare se urca prin padure cam 10 minute, accesul fiind destul de usor.

In prima zi de pauza am mers in Siracusa si Catania. Orasul vechi din Siracusa a intrat in patrimonial Unesco si merita cu siguranta vizitat. E genul meu: case vechi, strazi mici, in panta, bodegi cu mancare locala, magazine cu suveniruri.

Grecii si-au lasat aici amprenta prin prezenta numeroaselor amfiteatre, prin arhitectura, cultura. Totodata, aici s-a nascut matematicianul si inginerul Arhimede.

Catania in schimb mi s-a parut un mare ghetto; imi parea initial rau ca am ajuns aici cand incepea sa se intunece, dar tot “raul” a fost spre bine. Ne-am plimbat repede prin centru, dupa care am fugit in Pozzallo.

In alta zi de pauza am ales sa ne deplasam pana in Malta. Din Pozzallo exista ferry-uri pana in Valletta, pentru 48 euro/persoana, iar un drum dureaza cam 90 minute. Nu stiam cand o sa mai ajungem in Malta, asa ca am zis ca se merita.

Si da, Valletta e un oras simpatic, plin de istorie.

Valletta adaposteste si astazi cladiri construite in secolul 16, asa ca nu e de mirare ca se afla pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO inca din 1980.

De mentionat ca de la ferry pana in centru se poate merge pe jos. Orasul in sine poate fi facut la pas; cu siguranta o zi e suficienta pentru a-l vizita.

Cealalta faleza la care am catarat se cheama Nome e cognome, langa Siracusa. Personal mi-a placut mult mai mult aici; faleza e plina de coloane si forme ciudate, foarte usor accesibila (3 minute de unde lasi masina). Faleza are expunere la soare tot timpul zilei, asa ca iarna e numai bine de ajuns aici.

Traseele sunt foarte frumoase, cu mentiunea ca sunt subcotate. Faleza este relativ noua si traseele au putine parcurgeri, asa ca nu se pune problema de luciu pe prize.

Paleu si Ioana au cucerit Etna, insa noi nu eram echipati cu bocanci de zapada, asa ca am ajuns doar pana unde se putea merge cu masina.

Cu o inaltime de aprox. 3.340 m, Etna este cel mai înalt și mai activ vulcan si Europa. Se estimeaza că vulcanul erupe la fiecare 3 luni si ca la fiecare 150 de ani sunt distruse si localitati. Pe drumul cu masina am vazut case efectiv ingropate de vulcan.

Am mai mers la Ispica, foarte aproape de Pozzallo. E plin de grote sapate in stanca de om. Ciudat e ca acolo inca locuiesc oameni. Noi am intrat intr-o astfel de incapere, credeam ca e muzeu , dar nu, acolo locuiau oameni, care ne-au si invitat la masa :)

Daca mai ajung in Sicilia, as merge in nord-vest, la San Vito Lo Capo. De ce sa nu incerc o zona noua?