La mare la bulgari

Aveam un chef nebun de mare, care n-a disparut dupa 3 zile pe litoralul bulgaresc, dimpotriva, e mai accentuat.

E adevarat ca litoralul bulgaresc nu e raiul pe pamant, e adevarat ca preturile la mancare in unele statiuni sunt de 3-4 ori mai mari ca in Veliko si portiile mult mai mici, dar partea buna e ca tot mai gasesti colturi uitate parca de lume, fasii de plaja unde nu e nimeni…



Am plecat din Bucuresti cu destinatia Varna. Am ales traseul Bucuresti – Ruse – Shumen – Varna. Vorbim de 270 km, din care 60 prin Romania. De la Shumen la Varna e autostrada, relativ buna, pe alocuri foarte peticita, dar tot autostrada.

In Varna ne-am cazat o noapte la un hotel foarte aproape de plaja, cu 70 BGN/noapte. Din cate am vazut, Varna e un fel de Constanta. Preturile la bodega sunt mai mici ca in Golden Sands. Mai toate hotelurile erau pline, asa ca am cautat ceva pana sa gasim ceva liber.

Sambata am facut plaja si baie la Varna, pentru ca dupa-amiaza sa plecam inspre Wonderful Rocks (Chudnite Skali), pe drumul inspre Romania. De la Varna am mers inspre Shumen si am iesit de pe autostrada la semnul de Provadia. Stancile se afla in apropiere de satul Asparuhovo.

Ce sa spun, am avut cam aceeasi impresie ca la Sohodol: zona superba, dar pacat de cocalarii care vin aici…

Plin de gunoaie, mirosea a hoit, masini si gratare fix in chei. Am vazut si cativa straini din tari mai civilizate; daca noua ne-a lasat un gust amar, ma gandeam ce parere or avea oamenii aia.



Ne-am continuat drumul inspre zona de catarat, la numai 5 minute de mers pe jos de Chudnite Skali. Situatia s-a schimbat brusc in bine. S-a facut liniste, au disparut gunoaiele; probabil cocalarii nu au descoperit inca locul, sau poate pur si simplu e un mare efort sa mergi pe jos.

Sper sa ramana asa!

Sunt destul de multe trasee aici, iar stanca e altfel decat am vazut eu pana acum. Exceptand cele 40 grade la umbra, a fost chiar o zi reusita.

De mentionat ca fix langa faleza e un camp inconjurat de o padurice, unde se poate dormi cu cortul. Faleza surplombeaza, asa ca se poate catara si pe ploaie. La fel cum se poate catara cel putin dupa ora 13:00 (cand am ajuns noi), fiind umbra pe toate traseele.

Nu prea eram decisi ce vrem sa facem, unde sa dormim, asa ca am ajuns la Varna. Am mancat linistiti cate o paella, dupa care la 00:00 am plecat inspre Tyulenovo.

Nu aveam mai deloc plan de acasa, dar fiind doar doi in masina, a fost simplu de decis pe loc.



A plouat cu tunete si fulgere pe drum, pe la Balchik am nimerit pe un drum foarte rupt, unde am pierdut jumatate de ora. In fine, ultimii opt km pana la Tyulenovo i-am facut pe un drum plin de gropi; cred ca masina mea o sa intre urgent in service.

Daca ajungeti acolo, sub nici o forma sa nu va luati dupa primul semn de Tyulenovo, daca veniti dinspre Varna. Era ora 02:00, mergeam cu 5-10 km/h (fara gluma, cand prindeam 10 km/h, era sarbatoare) si ascultam teatru radiofonic in bulgareasca.

Erau 30 grade si la radio au ales sa difuzeze piesa “All I want for Christmas is you”… Aventura, nu gluma.

Stiam ca mai sunt si alti cunoscuti la Tyulenovo, dar nu stiam exact unde e locul de cort. Am mai trecut pe aici acum doi ani, dar nu stiam de locul de deep water solo.

Intr-un final i-am gasit; probabil i-am si trezit pana am pus cortul la lumina farurilor.

Prima jumatate din ziua de duminica am petrecut-o la Tyulenovo. Am luat micul dejun pe faleza, dupa care am mers la locul de slackline. Lume buluc; ma tem ca deja a aflat prea multa lume de locul ala.



Am mers apoi la o plaja retrasa, un golf cu apa linistita si foarte calda. Am plecat de aici ca sa vedem totusi si plaja de la Shabla. Nu e tocmai retrasa, in sensul ca era ceva lume acolo, insa sub nici o forma nu te calci cu altii in picioare.

Din punctul de vedere al aglomeratiei, e mai mult decat decent. In schimb, daca vrei terase si restaurant, e o problema.

Sunt cateva terase unde n-am indraznit sa mancam. Pareau in paragina. Dar partea asta nici nu ne-a interesat, e asa frumos si liniste acolo, incat ar fi fost frumos sa nu existe nici macar un chiosc.



Seara am mers putin in Vama Veche. Eram foarte aproape de granita si am zis sa mergem sa-l salutam pe Marius. Aglomeratie mare, iar muzica se auzea din toate partile.

Ne-am asezat la o terasa unde ni s-a promis un peste de 200 de grame, care avea maxim 100 si pentru care am platit 27 RON.

Iar marea…ce sa zic…un morman de alge si pe plaja si in apa. Zau ca nu inteleg cum la bulgari, la numai cativa kilometri de Vama Veche, nu e nici urma de alga.



Ne-am intors la Tyulenovo pentru inca o noapte la cort. Cum am ramas doar noi doi, era liniste deplina. Am redescoperit ce placut e sa zaci si sa te uiti la stele.

Cand eram mica, bunicii scoteau vara un pat afara si stateam pana noaptea tarziu sa privim stelele. Sunt niste amintiri tare placute, pe care parca le-am retrait.



Luni am mers prin Golden Sands. Am sesizat ca preturile la mancare (la restaurant) sunt cam piperate. Am rasfoit cateva meniuri (asezate la intrarea in restaurant) si am sesizat ca preturile pentru o portie de mancare cu pui sunt in jur de 25 leva (50 RON). Portii care nu se compara cu cele din Veliko sub nici o forma, daca ma gandesc la cantitate.

Daca in Veliko o portie imensa de pui costa in jur de 10 leva, aici cu aceeasi bani iei maxim o sala medie. Asadar, s-a cam dus vremea cand litoralul bulgaresc era ieftin.



Inca e ieftin sa iei pachete. Cazare plus masa. Am vazut oferte foarte avantajoase la agentiile de turism. Insa daca platesti separat cate 70-80 leva pe noapte, chiar peste 100 leva la hotel 4-5 stele, si inca 70-80 leva/zi mancare la restaurant, nu mai e deloc ieftin.

Golden Sands e echivalentul romanesc al vestitei Mamaia. Baruri, restaurante, hoteluri, magazine. Evident, aglomeratie pe plaja. Dar cumva, si aici au reusit sa scape de alge. Jos palaria.



Tot duminica, ne-am facut timp pentru castelul din Balcic. Eu mai fusesem acolo, dar nu m-a deranjat deloc sa-l revad.

Regina Maria s-a indragostit de oras, iar in 1925 a inceput constructia acestui castel. Este mai degraba o vila cocheta, a carei constructie a fost terminata in 1936.

Regina Maria, nascuta Marie Alexandra Victoria, s-a casatorit cu printul Ferdinand de Hohenzollern, mostenitor al tronului Romaniei, in 1892.

Maria a devenit regina in 1914 si a inceput un turneu de promovare a Romaniei in lume. Datorita actiunilor din Primul Razboi Mondial, cand a ajutat soldatii aflati pe front, a fost foarte iubita si respectata de poporul roman.

Desi rolul femeilor in politica era redus, Regina Maria a fost sfetnicul regelui Ferdinand pana la moartea acestuia în 1927. Ferdinand a izolat-o complet pe regina, care s-a retras din viata publica pană la moartea ei, in 1938.

A fost legata sufleteste de doua locuri: Balcic si Bran. "Balcicul si Branul sunt casele mele de vis, inima mea", spunea Regina Maria.



In 1940, Cadrilaterul revine din nou Bulgariei, iar inima Reginei Maria a fost luata din Balcic si dusa in Bran. Inima reginei se afla intr-o caseta de argint, aflata la randul ei intr-o caseta de aur, incrustata cu pietre pretioase.